Kent_introducere

PREZENTAREA LUI

JAMES TYLER KENT (1849-1916)

IN CONTEXTUL SAU CULTURAL

pentru o mai bună întelegere a “Prelegerilor de filozofie homeopatică”

( V )

5. CONCLUZIE

    După ce am luat cunoştinţă de reprezentările lumii fizice şi a omului, adoptate de Kent, apare clar că acest autor vedea în ele "corespondenţe" cu lumea spirituală, în sensul swendenborgian al cuvântului.

    Sfatul pe care odinioară Georges Demangeat îl dădea oral, cu bunăvoinţă, în timpul lecţiilor sale, capătă de aceea deplina sa valoare pentru medicul de astăzi : " în practica sa, Kent nu era kentist ; trebue să distingeţi în mod clar filozofia kentistă de tehnica kentiană.".

     Remarca lui Hering (citată mai sus), arată că, dacă încă erau, în secolul XIX, medici care făceau caz de credinţa lor în cele scrise, alţii, mai înţelepţi, ştiau să se abţină de la acest lucru (Hering, cu 49 ani mai în vârstă decât Kent, a murit cu 36 ani înaintea lui).

Noi gândim că Kent a făcut, în această privinţă, o alegere care a prejudiciat răspândirii ulterioare a operei sale, întrucât dacă homeopatia trebuia să se limiteze la practicieni şi la pacienţi având acelaşi angajament spiritual ca şi Kent, ea ar fi rămas captivă unui cenaclu restrâns la o mână de iniţiaţi...

Ori este suficient să citeşti Materia Medicală a lui Kent, ca şi Cazurile Clinice ale sale (vreo sută de cazuri clinice relatate de elevii săi şi apărute în Scrierile Minore ), pentru a vedea că Kent utiliza în mod larg simptomele fizice în practica sa la patul bolnavului.

    Este evident că el considera în mod prioritar că simptomele aveau valoare dacă exprimau mai degrabă personalitatea bolnavului decât diagnosticul patologic ; dar simptomele fizice pot în mod perfect să exprime pacientul.

    Ştim că Kent a scris repertoriul lui pentru el-însuşi şi n-a publicat prima ediţie decât cu multe reţineri şi la cererea insistentă a elevilor săi. Ori e uşor să ne imaginăm imensa muncă (atât de aspră adesea) pe care o reprezintă redactarea unui repertoriu cu mai mult de 60.000 de simptome, citând peste 600 de remedii, repartizate pe mai mult de 1400 pagini, şi pentru care fiecare sursă a fost verificată, una după alta. Cum s-ar putea gândi cineva că Kent neglija simptomele fizice, când secţiunile "mind" şi "generalities" comportă mai puţin de 100 pagini fiecare, lăsând astfel simptomele fizice să acopere peste 1200 de pagini ?

     Noi regretăm că Kent a amalgamat şi credinţă şi tehnică în învăţământul său, dar salutăm munca de titan pe care o reprezintă opera sa. Este tentant de a gândi că fără entuziasm şi rigoare morală, corelate credinţei sale, noi n-am fi primit o asemenea moştenire. Va fi existat aici, poate, încă ceva, o diferenţă de civilizaţie între predecesorii noştri din secolul XIX, care dotau ţara lor cu o reţea feroviară, lucrând cu târnăcoapele şi lopeţile, şi noi care nu ajungem să ne terminăm autostrăzile, cu escavatoare şi buldozere...

     În mod cert, cititorul de azi trebue să accepte a fi derutat de Conferinţele lui Kent, dacă vrea să extragă de aici sfaturile pur tehnice care au făcut din acest autor un ilustru practician, remarcat de contemporanii săi. Speranţa noastră este că această muncă va face mai uşor accesul la sfaturile unui predecesor, căruia acceptăm cu bună ştiinţă să-i facem critică, dar în faţa căruia refuzăm să pierdem o aşa moştenire atât de laborios şi generos chibzuită.

Jean-Jacques Veillard
(janvier 2000)

6. BIBLIOGRAPHIE

Marie-Claude BARTHOLY et Pascal ACOT : Philosophie, épistémologie, précis de vocabulaire, 1981, 160 pages, collection Textes en liberté, Éditions Magnard.

Jacques BAUR : Philosophie de l’Homéopathie, Les Aphorismes et Préceptes du Docteur Kent, Actes de la Société Rhodanienne d’Homéopathie, n° de juin 1955. Tirés à part chez l’auteur. C’est de cette source que j’ai tiré toutes les citations des Lesser Writings, traduites et remises en ordre par le Dr. Baur.

Encyclopedia Universalis : articles sur : Balzac, Baptisme, Illuminisme, Puritanisme, Swedenborg, Théosophie.

Mirko D. GRMEK : Histoire de la pensée médicale en occident. Tome 2, 1997, 376 pages, Éditions du Seuil.

Christian Samuel Frédéric HAHNEMANN : "Essai sur un nouveau principe pour découvrir les vertus curatives des substances médicinales, suivi de quelques aperçus sur les principes admis jusqu’à nos jours" paru en 1796 dans le Journal de Hufeland, traduit en Français en 1850 par Schlesinger-Rahier, corrigé par Serge Bouhana, 1996, pages 5 à 52 des Actes du Congrès du bicentenaire de l’homéopathie, (Annecy, 5 au 8 mai 1996), Société Hahnemannienne Dauphiné-Savoie.

Christian Samuel Frédéric HAHNEMANN : "Organon de l’Art de guérir", traduit de la 2^ème édition de 1919 par Erneste George Von Brunnow, Dresde, 1824, 271 pages, Éditions Arnold, réédité par les Éditions Boiron en 1975.

Christian Samuel Frédéric HAHNEMANN : "Organon de l’Art de guérir", traduit de la 5^ème édition de 1833 par J-L Jourdan, 1873, Éditions Baillère et fils, révisée, corrigée et augmentée en 1984, 384 pages, Éditions de l’école Belge d’Homéopathie.

Christian Samuel Frédéric HAHNEMANN : "Organon de l’Art de guérir", traduit de la 6^ème édition (posthume) de 1921 par Renée-Claire ROY, 1984, 185 pages, Éditions Boiron.

Carl Gustav JUNG : "Ma vie" Souvenirs, rêves et pensées recueillis par Aniela JAFFE, traduits par Roland CAHEN et Yves LE LAY, 1989, 532 pages, collection Témoins, Éditions Gallimard.

James Tyler KENT : Lectures on homeopathic philosophy. 1900, 276 pages. Réédition par Jain Publishers, 55/1, Arjun nagar, New-Delhi, 110029, India.

James Tyler KENT : Conférences de "philosophie" homéopathique, La Science et l’Art de l’Homéopathie. Traduction commentée et développée par Pierre SCHMIDT, 1969, 520 pages. Éditions Maisonneuve.

Dominique LECOURT : articles sur : vitalisme et mécanisme, théorie de la vie, Dictionnaire d’histoire et philosophie des sciences, 1999, 1032 pages, Presses Universitaires de France.

Marie-Dominique POPELARD et Denis VERNANT : Les grands courants de la philosophie des sciences, 1997, 94 pages, Éditions du Seuil.

Emiel. VAN GALEN : Les liens cachés de Kent, Traduction de Jean KOPP, Cahiers du Groupement Hahnemannien, 35^ème série, n° 10 de 1998, pp 361 - 370, Éditions médecine et Hygiène, Genève.