( III )

    În mijocul autohtonilor înfloritori, apoi în sânul altor valuri de imigraţie, se găseau puritani.  Dacă în vorbirea curentă, "puritan" denotă o conduită aferată, mai degrabă ostentativ moralizatoare decât cu sinceritate profundă, cuvântul defineşte, la origine, persoane care încearcă o mare puritate în credinţa şi practica lor. Puritanii de origine engleză puteau să aibă diverse motive de a emigra : fiind consideraţi puţin dezirabili în ţara lor de origine, unde particularismul lor îi îndepărta uneori de ierarhia lor protestantă anglicană ;  sau simplu, nutrind speranţa de a fonda o societate nouă, răspunzând mai bine aspiraţiilor lor religioase.  Rezultă de la această origine că mişcarea puritană, îzvorâtă din rigoarea sa morală, cunoştea în USA o importanţă pe care nu ne-o imaginăm totdeauna la Estul Atlanticului.  

     Ca titlu de comparaţie, în Franţa se poate descoperi viaţa extraconjugală a unui Preşedine al Republicii, fără ca aceasta să inflenţeze cariera omului politic, pe când acelaşi fapt în USA pune în mişcare imediat discutarea unei eventuale destituiri...

     Anumiţi sociologi gândesc de asemenea că puritanismul a fost un motor al reuşitei economice americane, în măsura în care doctrina calvinistă a predestinării a putut să-i facă să gândească, pe puritani, că reuşita socială şi financiară este un semn al alegerii divine. Numeroşi americani, potrivit tezei lui Weber, ar fi făcut avere pentru avântul lor religios mai degrabă decât pentru adjudecarea materialistă ca atare. Ar fi fost vorba mai degrabă de un capitalism de producţie decât de unul de speculaţie. În Franţa, păreţi necioplit dacă cereţi cuiva să vă spună la cât se ridică veniturile sale ; în SUA, acesta este un subiect de conversaţie perfect admis. Cu toate că aceste remarci ne îndepărtează de personalitatea lui Kent, ea poate totuşi să contribue la explicarea prevalenţei puternice a fenomenului religios în Lumea Nouă, faţă de bătrâna Europă.

     Grija privind moralitatea pare mult mai importantă dincolo de Atlantic decât pe vechiul continent, şi chiar atunci când cineva ar fi tentat să gândească că este vorba aici poate de o aparenţă, faptul că atâtea persoane vor să lase o atare aparenţă de moralitate, ne face să acceptăm că există o diferenţă profundă de mentalitate între Europa şi SUA. Ori, în mod regulat în conferinţele sale, fie că e vorba de Materie Medicală fie de teorie, Kent brodează cuvintele sale cu consideraţii morale, totdeauna unele mai rigide decât altele. Nu încape nicio îndoială că Kent a primit o educaţie morală riguroasă, dar că aşa ceva a trebuit să pară obişnuit pentru un american al ultimului secol. Ce contrast cu reacţia epidermică a unui francez de după anii şaizeci şi opt ! Noi n-am crezut bun să cităm aici cuvinte atât de asemănătoare celor cu care bunicele noastre ne pisau urechile în prima noastră tinereţe...

     Ca origine, Kent era "baptist". Baptismul este o mişcare protestantă, tot de origine engleză, numită astfel din cauza importanţei date ritualului botezului care nu are valoare decât dacă este cerut de cel fidel la vârstă adultă, astfel încât baptiştii sunt în general re-botezaţi. Acest considerent, punând mai întâi de toate actul voluntar al credinciosului, nu face decât să întărească imaginea lui Kent, ale cărui texte sunt de o rigoare inflexibilă. Este ceea ce transpare tot atât de bine pe plan moral, cât şi intelectual, de-a lungul conferinţelor. 

     Noi am remarcat deja de mai multe ori că Hahnemann vorbeşte ca vitalist, Kent supralicitându-l ca spiritualist. La vârsta matură, (după moartea primei soţii ? Cu cea de a doua ? Către începutul anilor 90 ?) Kent adoptă punctele de vedere ale unei alte biserici pe care este bine să o situăm cu mai mare precizie dacă vrem să redăm percepţia globalizantă pe care Kent a avut-o despre viaţă, om, medicină : biserica  swedenborgiană.

continuare ---->>>