|
Organon § 146. ”Al treilea
deziderat al adevăratului medic (vezi §72 şi §105)
este să
folosească medicamentele ale căror efecte au fost experimentate pe
indivizi sănătoşi, în maniera cea mai potrivită pentru vindecarea
bolilor în mod homeopatic.”
Acest al treilea punct la
care face referire Hahnemann cuprinde de fapt tot restul
Organon-ului.
Organon § 147.”Dintre toate medicamentele existente,
cel care este cel mai asemănător totalităţii simptomelor specifice
oricărei boli naturale considerate, trebuie să fie şi cel mai
adecvat şi totodată cel care trebuie administrat; acesta este
remediul specific pentru cazul respectiv.”
În homeopatie nu există medicamente specifice în afara
remediului descoperit cu mare străduinţă şi grijă la patul
bolnavului. Doar aşa se poate afirma că medicamentul similar
simptomelor ce caracterizează boala, este cel
cu adevărat specific.
Boala se revelează
medicului prin simptome, fie subiective, fie obiective. Totalitatea
acestora este singura reprezentare a bolii, iar această totalitate
trebuie studiată cu minuţiozitate pentru a se putea preciza care
dintre simptome caracterizează boala şi care sunt specifice
bolnavului, primele fiind simptomele patognomonice, iar celelalte
simptomele individuale.
Scopul analizei
totalităţii simptomelor constă în stabilirea caracteristicilor lor.
Medicamentul cel mai bine adaptat este cel care se dovedeşte cel mai
asemănător. Nu se poate şti ce remediu va fi specific cazului până
când nu au fost examinate toate simptomele, pentru a depista printre
ele ceea ce caracterizează cazul. Această noţiune
calificativă este esenţială în studiul fiecărui caz, deoarece ea ne
oferă posibilitatea de înţelegere inteligentă a ceea ce trebuie
tratat.
În cazul studierii unui remediu, ca şi a unei afecţiuni, este
vorba de determinarea comparativă a simptomelor sale caracteristice
(patologice şi patognomonice), care va deveni din ce în ce mai vastă
şi mai importantă pe parcursul studierii ulterioare a cazului.
Nu putem demonstra
homeopaticitatea până când bolnavul nu este vindecat; abia
atunci ipoteza se transformă în certitudine.
De aceea, un remediu nu
este homeopatic numai pentru că este utilizat de homeopaţi, sau
pentru că a fost dinamizat, diluat, sau preparat prin metode
asemănătoare.
Şi atunci prin ce este un
remediu homeopatic? Pe baza îndeplinirii a două criterii:
1) faptul că şi-a
demonstrat efectul curativ asupra pacientului după ce a fost
prescris în concordanţă cu simptomele acestuia,
2) vindecarea a
respectat direcţia favorabilă:
· de sus în
jos
· din
interior în exterior
· în ordine
inversă apariţiei simptomelor (legea lui Hering).
Astfel el devine un
remediu a cărui prescriere este cu adevărat homeopatică, specifică,
termen care nu se poate atribui decât în modul arătat mai sus.
În § 148 Hahnemann expune
propria sa teorie a vindecării… ipoteză de lucru pe care însă nimeni
nu trebuie să o adopte în mod obligatoriu.
Organon § 148. “Un
medicament care are capacitatea şi tendinţa de a produce simptomele
cele mai asemănătoare posibil cu cele ale bolii pe care trebuie să o
vindece şi implicit o boală artificială cât mai asemănătoare celei
naturale împotriva căreia este folosit şi care este administrat în
doza potrivită, în acţiunea sa dinamică asupra forţei vitale
dereglate morbid, va acţiona cu precizie asupra acelor părţi ale
organismului care au fost afectate de boala naturală, producând la
nivelul lor maladia artificială caracteristică lor. Aceasta,
datorită similitudinii şi intensităţii sale se va substitui maladiei
naturale. Din acest moment forţa vitală instinctuală şi automată, nu
va mai fi afectată de aceasta din urmă, ci doar de boala medicinală
indusă, care este asemănătoare, dar mai puternică. Dar, deoarece
remediul se administrează în doze foarte mici, boala pe care o
produce va dispărea şi ea curând, învinsă, ca toate afecţiunile
medicinale moderate, de către energia dezvoltată de forţa vitală.
Astfel organismul se va elibera de toate suferinţele, adică se va
bucura de acum de o stare de sănătate perfectă şi durabilă.”
Hahnemann acordă o
importanţă redusă explicaţiilor pe care putem încerca să le dăm
procesului vindecării pe baza legii similitudinii şi se mulţumeşte
să ne ofere una care i se pare cea mai plauzibilă.
Dimpotrivă, în paragraful
149 apar consideraţiile generale privind rezultatele remediilor
homeopatice în vindecarea bolilor, de data aceasta cu valoare
fundamentală:
Organon § 149.”Când
prescrierea medicamentului ales de aşa manieră încât să fie perfect
homeopatic a fost bine făcută, maladia naturală acută vizată, oricât
de malignă şi dureroasă ar fi ea, va fi îndepărtată complet în mai
puţin de câteva ore dacă este de apariţie recentă, sau în câteva
zile, dacă este mai veche…”
Dacă anumite boli
persistă sub tratament, înseamnă că nu a fost găsit remediul
potrivit, lucru care îl va obliga pe medic să îl caute în continuare
şi de care depinde prestigiul acestuia.
Organon § 150.”Dacă
un pacient se plânge de unul sau două simptome nesemnificative, de
apariţie recentă, medicul nu trebuie să le interpreteze ca pe o
afecţiune serioasă care să necesite
ajutorul artei...”
Supravegherea pacientului
poate permite, legat de aceste indispoziţii,
să se remarce dezvoltarea anumitor simptome constituţionale
capabile să aducă câteva raze de lumină
asupra cazului respectiv. Aceste uşoare
indispoziţii nu trebuie să necesite remediu.
Dacă, în astfel de cazuri se prescriu alte remedii, în scurt timp se
va produce o asemenea stare de dezordine,
încât nu se va mai putea şti ce se întâmplă cu pacientul respectiv.
În măsura în care medicul a dobândit autoritatea necesară asupra
pacienţilor săi, este preferabil să nu le mai administreze nimic,
sau să le recomande un placebo,
lăsând în ambele cazuri ca
acestă indispoziţie
să treacă de la sine.
Indispoziţiile
benigne sunt de nedefinit şi nu
se poate şti ce să se prescrie. După câţiva
ani de practică şi când pacienţii capătă încredere în medicul lor,
nu îl vor mai solicita pentru astfel de
acuze minore.
Organon § 151. ”Dar dacă cele
câteva simptome de care se plânge pacientul sunt foarte violente,
medicul care îl observă îndeaproape va descoperi multe altele care
sunt mai puţin evidente şi care îi vor oferi un tablou complet al
bolii.”
Este incontestabil mai
uşor să se prescrie remedii pentru afecţiunile acute severe: acestea
sunt evidente, zgomotoase şi îşi manifestă simptomele cu multă
pregnanţă.
|
