|
Compararea, individualizarea şi diferenţierea privind caracterul şi
natura lucrurilor celor mai similare sunt tot atâtea puncte care vor
trebui să fie luate în considerare cu cea mai mare grijă. În
homeopatie nu se poate concepe substituirea unui remediu cu altul.
Organon § 118.”Fiecare medicament produce efecte specifice în
organismul uman şi nici o altă substanţă nu poate genera ceva cu
totul asemănător.”
Medicul homeopat trebuie să discearnă, să diferenţieze, să
individualizeze lucruri neasemănătoare în multe privinţe, totuşi
similare în altele. Două remedii se pot asemăna în privinţa semnelor
lor particulare şi să fie complet diferite ca efecte pe plan
general. Materia Medica este plină de astfel de exemple şi se
bazează pe acest fel de individualizări.
Este absolut imposibil să se practice homeopatia, să se
individualizeze şi stabilească diferenţieri, fără a lua în
considerare simptomele generale, cele care reprezintă
reacţiile întregului organism faţă de orice influenţă exterioară. Un
simptom general, dacă este marcant, poate elimina un anume remediu
şi determina alegerea altuia.
De felul cum este înţeles principiul fundamental al
individualizării, depinde maniera în care este condus interviul, iar
simptomele determinante sunt cu atât mai bine culese, cu cât
cunoaştem mai temeinic Materia Medica.
Organon § 144.
”Dintr-o astfel de Materia Medica trebuie să fie complet
eliminate toate presupunerile, închipuirile şi afirmaţiile gratuite
– nu trebuie să cuprindă decât limbajul pur al naturii, rezultat din
cercetarea ei atentă şi onestă.”
Prin “limbajul pur al naturii” trebuie să se înţeleagă “cuvintele
proprii ale bolnavului”. Cântărirea caracteristicilor fiecăruia,
buna comparare a modalităţilor, alegerea remediului cel mai bine
adaptat stării generale şi constituţiei subiectului, toate acestea
exclud definitiv orice posibilitate de substituţie a unui remediu cu
un altul.
Un medicament care nu a produs niciodată un anumit simptom
particular, poate fi capabil să vindece bolnavul, pur şi simplu
datorită faptului că similitudinea sa este mai mare în raport cu
simptomele generale. El corespunde mai bine simptomelor întregii
stări generale a cazului. În această concepţie rezidă întreaga
artă a aplicării Materiei Medicale.
Nu e rar cazul să
auzi un bolnav exprimând diferite senzaţii curioase care n-au fost
niciodată provocate de vreun medicament cunoscut. Se impune aici
odată mai mult
examinarea completă a cazului pentru a se determina care ar putea fi
remediul cel mai asemănător, precum şi studierea aprofundată a
evoluţiei morbide de la început la sfârşit.
Există însă cazuri atât de confuze, încât, oricâte eforturi ar face
cineva, nu se poate face individualizarea necesară. Totuşi şi în
aceste cazuri există un remediu (indiferent dacă îl putem identifica
sau nu), care nu poate fi substituit sau înlocuit, un remediu total
diferit de oricare altul, de care bolnavul are nevoie într-adevăr.
Terapeutica homeopată exclude înlocuitorii, dublurile, substituţia
sau echivalenţa între două remedii.
Organon § 122. ”În astfel de
experimente, de care depinde siguranţa artei medicale şi sănătatea
generaţiilor următoare, nu se vor utiliza decât substanţe foarte
bine cunoscute şi despre care ne-am asigurat că sunt pure, că nu au
putut fi modificate sau falsificate şi că posedă întreaga lor
energie.”
Medicamentele trebuie
conservate cu grijă şi păstrate în aceeaşi stare în care au fost
utilizate pe parcursul experimentărilor. Este foarte important să se
utilizeze, pe cât posibil, substanţele originale care au fost
experimentate. Fiecare remediu trebuie cunoscut în mod amănunţit,
până în cele mai mici detalii privind provenienţa, istoricul şi tot
ceea ce este legat de el, plecând de la observaţiile iniţiale făcute
cu toată sinceritatea şi buna-credinţă.
Organon § 145.”Trebuie să
cunoaştem foarte bine acţiunea pură a unui mare număr de substanţe
asupra organismului sănătos, să fim capabili să găsim remediul
homeopatic pentru fiecare din nenumăratele forme de boală cu care se
confruntă omenirea, adică să găsim puterea morbidă artificială care
li se aseamănă întocmai.”
În general, pentru
fiecare boală actuală, cu un tablou normal şi complet, se va putea
identifica cu siguranţă remediul simillimum. Cazurile incomplet
exprimate, latente, amestecate şi confuze, despre care nu ştim ce
direcţie vor lua, trebuie să ne solicite întreaga atenţie.
|
