|
Organon § 103. “…Numai prin observarea unui mare număr de
pacienţi afectaţi de asemenea maladii, se vor putea obţine toate
simptomele caracteristice fiecărei miasme acute şi mai ales psorei,
care reprezintă o condiţie indispensabilă a cunoaşterii
medicamentelor adecvate vindecării homeopatice a întregii boli, mai
ales prin antipsorice, care reprezintă totodată remedii veritabile
pentru toate afecţiunile cronice individuale generate de aceasta."
Acumularea de cunoştinţe aprofundate despre “miasmele” acute
şi cele cronice este absolut esenţială. În primul rând trebuie
studiată imaginea psorei, veritabil
fundament al întregii patologii umane. Urmează
cea a sicozei şi a sifilisului, plecând de la studierea tuturor
surselor existente (literatura de specialitate, cazurile clinice,
observaţiile directe…) şi sintetizarea lor sub forma cea mai
completă posibil a afecţiunilor cronice care afectează specia umană.
Trebuie să studiem apoi cu atenţie fiecare dintre miasmele acute din
datele existente în literatură, pe baza observaţiilor efectuate şi a
tuturor altor surse de informaţie existente, aşternând-o cu grijă pe
hârtie, astfel încât să apară în faţa ochilor minţii sub forma unor
imagini distincte una faţă de cealaltă.
Din punct de vedere al simptomelor nici un medic nu poate şti prea
multe despre imaginea unei boli anume, iar studiul lucrărilor
clasice reprezintă un ajutor cu adevărat preţios.
Prescrierea
remediilor adecvate este posibilă numai prin această muncă
neobosită, care trebuie fondată pe consemnarea scrisă a
consultaţiilor pe parcursul cărora pacientului trebuie să i se
permită să îşi descrie suferinţele pe îndelete, în propriul său
limbaj. Efectuarea unei bune anamneze, notând fiecare observaţie în
mod complet este de importanţă fundamentală pentru că permite
raportarea permanentă la datele anterioare şi colaborarea eficientă
cu un alt confrate.
Organon § 104.
"Odată ce a fost înregistrată în scris totalitatea
simptomelor care caracterizează cazul, sau cu alte cuvinte, imaginea
bolii, partea cea mai grea este îndeplinită. Medicul trebuie să aibă
deci întotdeauna această imagine în faţa ochilor, ea reprezentând
mai ales în cazul bolilor cronice, baza întregului tratament. El
poate să studieze boala sub toate aspectele şi să îi desprindă
simptomele caracteristice, pentru ca apoi să le opună lor şi astfel
întregii boli, un remediu homeopatic exact, a cărui alegere a fost
determinată de natura accidentelor morbide care i-au dat naştere în
forma sa pură. Pe parcursul tratamentului se pot obţine rapid
informaţii privind efectele remediului, precum şi modificările
survenite în starea bolnavului, prin ştergerea simptomelor care au
dispărut în totalitate din tabloul iniţial al bolii, sublinierea
celor din care mai persistă ceva şi adăugarea noilor inconveniente
care ar fi putut surveni în acest timp.”
Fără evidenţa
bolnavului sunteţi ca un marinar aflat pe mare fără busolă şi cârmă.
Când imaginea bolii a pierit din minte, esenţa ei a dispărut şi ea.
După ce aţi
prescris remediul poate apărea o agravare. Trebuie să se cunoască
data apariţiei acesteia, durata ei şi este necesară supravegherea
sa.
Dacă au apărut şi continuă să apară modificări
ale simptomatologiei, nu mai poate fi administrat nici un remediu.
Simptomele pasagere nu pot da nici un indiciu asupra conduitei
terapeutice. Ele îşi schimbă localizarea, apar şi dispar cu
repeziciune, timp de circa una până la trei săptămâni de la prima
prescriere.
Trebuie să le observaţi şi să aşteptaţi. Urmăriţi
momentul în care simptomele încep să se ordoneze: acesta este
momentul potrivit pentru administrarea unei alte doze de medicament.
Aceste lucruri se petrec însă numai după administrarea unui remediu
cu potenţă suficient de înaltă pentru a interfera şi subordona boala
existentă. Cazul însă se va ordona şi va prezenta o revenire a
simptomelor, conform legii lui Hering, numai când pacientul va
necesita o alta doză din remediul respectiv.
Atunci când
un pacient este obligat să se adreseze unui alt confrate, deoarece
se mută într-o altă zonă, este foarte indicat ca medicul respectiv
să poată fi informat asupra remediilor care au fost prescrise
pacientului respectiv, lucru uşor de realizat dacă există o evidenţă
scrisă riguroasă a pacienţilor.
|
