Conferinta nr. 24

EXAMINAREA BOLNAVULUI (2)

---

Examinarea se desfasoara fara a pierde din vedere boala, tinand cont de corespondenta simptomelor cu cele din materia medicala. Fiecare simptom este estimat mental in cursul interviului, in scopul determinarii valorii sale ierarhice si a diferentierii simptomelor comune de cele caracteristice.

 

Daca nu exista simptome semnificative (individualizate), nu se va putea face nimic pe plan terapeutic. Fie ca aceste simptome nu exista cu adevarat, fie ca medicul nu este capabil sa le deceleze, rezultatul este acelasi: cheia terapeutica nu este gasita si nu se poate astepta obtinerea vreunui rezultat.

 

Dimpotriva, daca tabloul bolii este bogat, se vor putea identifica simptome corespondente patologiei respective, diagnosticului, prognosticului, ca si materiei medicale. Astfel, lista simptomelor clasate si triate, devine cu adevarat utilizabila.

 

Examinarea completa a bolnavului permite, ca si experimentarea completa a unui remediu la individul sanatos, identificarea a trei clase de simptome: simptome rare si caracteristice, simptome generale si simptome comune, desi caracterul vag si banal al acestora din urma nu aduce nici un beneficiu din punct de vedere terapeutic.

 

Simtul de observatie permite identificarea dintr-o singura privire a celor trei categorii de simptome.

 

Inca o data, daca nu exista simptome caracteristice personale si singulare, nu are rost sa se astepte vindecarea. Pentru a vindeca cazurile curabile sau a alina cazurile incurabile, medicul trebuie sa distinga semnele caracteristice printre celelalte.

 

Daca bolnavul este incoerent, poate fi utila observarea unor simptome legate de expresia fetei sau stralucirea privirii.

 

Medicul trebuie sa se mobilizeze imediat pentru a afla care este starea unui pacient si relatia dintre simptomele prezentate de acesta si cele cuprinse in materia medicala.

 

Trebuie sa fie de asemenea la curent cu diagnosticele diferitelor boli si cu cele mai moderne metode de stabilire a lor.

 

Nu exista simptom clinic fara valoare, mai ales in cazurile acute si in cele grave. Medicul trebuie sa examineze cazul in totalitate si sa utilizeze toate mijloacele pe care le are la dispozitie pentru a descoperi natura afectiunii respective, pentru a stabili un prognostic si implicit pentru a preconiza ceea ce poate surveni.

 

Pentru a evita aplicarea superficiala a homeopatiei se impune o munca de cercetare asidua, o slefuire continua a cunostintelor privind semnificatia si rasunetul celor mai marunte fapte si gesturi caracteristice fiintei umane.

 

Medicul va invata sa deosebeasca din ce in ce mai bine simptomele individuale valoroase. Studiul fiecarui caz va reprezenta un nou prilej pentru selectionarea, printr-un proces rapid de excludere, a simptomelor semnificative pentru diagnostic si prognostic.

 

Cu cat simptomele sunt mai materiale, mai organice, cu atat vor avea mai putina valoare in selectionarea remediului.

 

In cursul examinarii pacientului pot aparea numeroase cauze care sa interfereze si sa modifice tabloul clinic: cel mai frecvent este vorba de consumul de medicamente. Manifestarile clinice care survin dupa administrarea acestor medicamente pot conduce la interpretari denaturate sau eronate. Pentru evitarea acestor confuzii se va astepta sau se va administra un antidot al medicamentului in cauza.

 

Uneori trebuie asteptat un timp considerabil pana la aparitia simptomelor homeopate care exprima natura reala a bolii.

 

Medicul poate complica cazul, fara sa stie, prin remediile pe care le prescrie, iar confuzia creata va aduce prejudicii la fel de mari ca cele rezultate din consumul de medicamente. De aceea, cu riscul repetarii, trebuie asteptat cu rabdare pentru a se putea obtine imaginea reala a bolii.

 

Tot ceea ce poate influenta modificarile si poate altera simptomatologia pacientului (calmante, intemperii, erori de igiena…) va masca cazul: trebuie asteptat.

 

Scopul esential al medicului homeopat este de a asculta limbajul naturii. Orice intruziune sau interventie nejustificata pot altera imaginea unui caz pana la imposibilitatea unei prescriptii terapeutice.

 

Cand se administreaza o multime de remedii homeopatice fara discernamant, efectele lor se amesteca si se contracareaza fara a putea fi urmarite, iar in confuzia aparuta se impune administrarea unui placebo.

 

Aceasta combinatie de simptome este similara unor multiple experimentari medicamentoase, selectate la intamplare, fara nici o logica. In aceste conditii nu este posibila nici o individualizare, cu exceptia cazurilor in care tabloul simptomatic poate indeplini conditiile cerute de un eventual rezultat terapeutic. In astfel de cazuri, se poate sa nu se obtina nici o reactie la inceput, din cauza confuziei existente; daca se va astepta un pic, remediul va incepe sa actioneze. Succesul depinde de rabdare.

 

Organon § 91

 

"…Dimpotriva, simptomele si inconvenientele manifestate inaintea folosirii remediilor, sau dupa mai multe zile de la incetarea administrarii lor, ofera imaginea veritabila a formei originare a bolii. Aceasta este cea care trebuie sa intereseze cu precadere medicul. La fel, cand afectiunea este cronica, iar bolnavul a utilizat deja diferite remedii, trebuie lasate cateva zile in care sa nu i se mai administreze nimic, sau cel putin sa nu i se administreze altceva decat substante nemedicinale, iar examinarea sa riguroasa sa fie amanata, pana la aparitia simptomelor reale in toata puritatea lor, pentru a obtine o imagine fidela a bolii, fara nici un amestec al efectelor medicamentoase."

 

Pentru a regasi forma originara a bolii, trebuie strabatute uneori o serie de dificultati si complicatii. In tot acest timp este posibil insa sa se redescopere firul pierdut al Ariadnei si sa se recunoasca remediul indicat in mod evident cu douazeci de ani in urma, singurul care corespunde cazului respectiv, din moment ce se apropie cel mai mult de sursa tulburarilor.

 

Acest remediu initial trebuie reconsiderat, avand in vedere ca actioneaza la radacina bolii, boala care nu a fost vindecata niciodata, ci doar modificata sau complicata.

 

Odata ce toate medicamentele au fost antidotate intr-un mod adecvat, se poate administra remediul adecvat. Modificarile care se produc in cursul procesului de ameliorare trebuie luate de asemenea in considerare, tinand cont de premisele afectiunii si de aparitia acestor simptome tardive, pana la epuizarea efectului terapeutic.

 

In tot acest timp trebuie consemnate toate simptomele posibile obiective si subiective, ce privesc debutul bolii. Studiul minutios al acestor simptome, chiar al celor aparent neglijabile, poate oferi solutia similitudinii.

 

Prescrierea remediului este deci urmata intai de disparitia ultimelor simptome aparute si de reaparitia celor mai vechi, pentru ca in final sa dispara si acestea, in egala masura. Trebuie acordata o atentie cu totul speciala simptomelor camuflate sau mascate de repetarile improprii ale remediilor, sau de dozarea neadecvata a dozelor.

 

Organon § 94

 "Atat timp cat este vorba de o boala cronica, este necesar sa se acorde o mare atentie conditiilor particulare in care se poate gasi pacientul in raport cu ocupatiile sale cotidiene, modul sau obisnuit de viata, relatiile familiale. Se va vedea daca printre acestea nu exista nimic care ar putea produce sau intretine boala, astfel incat prin indepartarea factorilor socotiti suspecti sa se poata contribui la vindecare."

 

Imprejurarile in care au survenit evenimentele din viata pacientului determina actiunile si reactiile sale si influenteaza simptomele acestuia, precum si dezvoltarea lor.

 

Aceste circumstante, aceste conditii secundare pretioase (schimbarile de vreme, ciclurile menstruale, imbracamintea prea calduroasa sau prea stramta…), ce conditioneaza obisnuintele individuale trebuie examinate pana in cele mai mici amanunte. In ce imprejurari si in ce conditii se produc diferitele boli?

 

Modul de viata (conditii de munca, profesie,…) devine cauza declansanta si determinanta a bolii, favorizeaza dezvoltarea psorei latente din interiorul organismului. Relatiile conjugale sau alte conditii familiale (insulte, reprosuri, umiliri, deceptii, suparari, brutalitati…), sunt adesea surse frecvente de intristare profunda, care trebuie examinate cu mult sange rece.

 

Trebuie vazut de asemenea in ce masura pacientul le poate genera fara voia lui. In cursul examinarii sunt puse in valoare conditiile naturale de aparitie a simptomelor si circumstantele inconjuratoare, ca si modul de viata al pacientului. Toate obstacolele care nu au putut fi depasite favorizeaza dezvoltarea psorei.