|
Intoxicaţia medicamentoasă (evocată
în capitolul precedent) nu este datorată totdeauna prescripţiei de droguri
în doze masive. La subiecţii care sunt în mod particular sensibili,
intoxicaţia poate fi datorată administrării necorespunzătoare de remedii
dinamizate. Atunci când remediul şi dinamizarea conveneau perfect cazului
lor, repetiţia lui nechibzuită duce la stări de supra-dozaj. Se
instalează astfel, în anumite cazuri, un fel de stare morbidă asemănătoare
cu una din bolile cronice sau acute deja cunoscută.
Organon
§ 43
"Dar
rezultatul este cu totul altul când două boli similare vin şi se
întâlnesc în organism, adică atunci cînd bolii deja existente i se alătură
una mai puternică decât ea care îi este
asemănătoare
întru totul. Aici ne dăm seama cum se
produce vindecarea pe calea forţelor naturii, şi cum ar trebui ca omul să
se comporte pentru a se vindeca.".
Organon
§ 44
"Două
boli care se aseamănă nu pot nici să se respingă reciproc ca în
prima dintre cele trei ipoteze precedente, nici să se suspende una
pe alta, ca în a doua, în aşa fel încât cea veche să reapară după
epuizarea celei noi, nici, în sfârşit, ca în a treia, să existe una
alături de cealaltă la acelaşi subiect şi să formeze o boală dublă
sau complicată."
Organon
§ 45
"Nu !
două boli care diferă efectiv una de alta ca gen,
dar care se aseamănă mult privind manifestarea şi efectele lor, adică în
ceea ce priveşte simptomele şi suferinţele pe care ele le determină, se
distrug totdeauna în mod reciproc, imediat ce ele ajung să se întâlnească
în acelaşi organism. Cea mai puternică o distruge pe cea mai slabă..."
Simptomele
rezultând din aceste prescripţii negândite reapar periodic în anii
următori abuzului respectiv, fiecare recidivă fiind caracteristică
medicamentului absorbit. În acelaşi timp, simptomele bolii cronice de care
suferea bolnavul, sunt şterse atâta timp cât afecţiunea medicamentoasă
neasemănătoare rămâne în deplină dezvoltare.
Există
pacienţi prezentând o concordanţă homeopatică perfectă cu un remediu. Dacă
acesta este repetat, după ce a fost dat în cantitate suficientă (cantitate
şi calitate), se constată atunci că relaţia homeopatică încetează. Se
creiază în acest caz o discrazie, o "miasmă" medicamentoasă. La un
pacient hipersensibil este mult mai bine să se evite diluţiile prea
înalte.
Organon
§ 49
"Noi
am înregistra un număr mult mai mare de astfel de vindecări veritabile
homeopatice naturale, dacă, pe de o parte, observatorii (care le studiază)
le-ar fi dat o atenţie mai mare, şi dacă, pe de altă parte, natura ar avea
la dispoziţia sa mai multe boli capabile de a fi vindecate homeopatic".
Samuel Hahnemann dă
exemple de cure naturale la paragraful 46, când bolnavii trăiesc
într-o ambianţă propice dezvoltării bolii lor, şi totuşi, revin de acolo
deodată restabiliţi. Unii agenţi infecţioşi pot procura vindecarea bolilor
care le sunt asemănătoare, şi substanţele curative care sunt responsabile
de aceasta se află acolo totdeauna sub o formă atenuată.
Studiul
Materiei Medicale, a remediilor experimentate pe omul sănătos, se
completează prin studiul unor posibile intoxicaţii şi al sechelelor
medicamentoase. Mai original, şi pe deasupra şi mai important, este
studiul supresiilor morbide, al metastazelor şi camuflajelor indicilor
revelatori ai evoluţiei patologice, care maschează pronosticul bolii şi
stării reale a bolnavului. Serenitatea şi competenţa permit să se evite
justificarea unui eclectism sumar şi prescripţiile paliative. Pentru că
odată ce simptomele se sufocă unele pe altele, şansa de a restaura cu
adevărat sănătatea diminuă şi adesea este de preferat un bun alopat decât
un rău homeopat a cărui practică este întâmplătoare, rău concepută şi tot
rău aplicată...
Obiceiul
de a nu folosi niciodată nimic care ar putea adăoga schimbări celor pe
care le poate provoca remediul, evită aceste obstacole. După prescripţie,
pentru a şti dacă remediul a exersat o acţiune oarecare, trebue notate
cele mai mici schimbări care se dezvoltă şi care ghidează conduita pe care
trebue să o avem. Orice ingerinţă poate modifica imaginea bolii şi instala
confuzia. Să fim prevăzători că va fi nevoie de a rezista, în special în
faţa rugăminţilor anturajului, de a suporta criticile, de a nu prescrie
sistematic tratament simptomatic pentru durere.
Aceasta
ne aduce, din nou, la exigenţele bunei cunoaşteri a principiilor metodei,
la răbdarea de a şti să aşteptăm, în calm şi cu sânge rece, adesea
singuri. Aceste calităţi sunt de asemenea completate cu cele ale
onestităţii, integrităţii personale a medicului, care nu fac decât să
cultive încrederea pacientului.
Acţiunea
primară şi secundară a remediilor, evocată în paragrafele 63 şi 64, nu
este cu adevărat prea diferită de acţiunea totală şi completă a
remediilor. În fapt, dacă simptomele obţinute prin
experiment par câteodată că se opun unele altora, trebue reţinut că
remediile posedă atunci două acţiuni diferite, ceea ce echivalează simplu
cu cunoaşterea naturii remediilor în general.
Anumiţi
bolnavi, din cauza unor deficienţe organice au predispoziţia de a fi
afectaţi tot timpul într-un anumit fel particular şi special. Ei prezintă,
în general, simptome alternante care încurcă sarcina medicului, în măsura
în care acesta nu cunoaşte constituţia lor : această cunoaştere a
tendinţelor şi dispoziţiilor morbide ne permite să ajutăm mult mai eficace
pe cel care suferă. Evident, în afecţiunile acute, simptomele se dezvoltă,
adesea, cu atâta vigoare şi într-un mod atât de frapant, că este uşor de
prescris un remediu acut fără a cunoaşte constituţia. Dar trebue să ne
amintim că simptomele acute sunt o reflectare şi se nasc din starea
constituţională a bolnavului.
În rezumat,
întâlnirea a două boli diferite (neasemănătoare), acute sau cronice dar
separate, comportă trei posibilităţi :
1) Cea mai
veche este mai puternică decât cea recentă (§
36) :
Boala
naturală veche este mai puternică decât boala, naturală sau
medicamentoasă, recentă : cea veche domină şi deci persistă fără ca
bolnavul să fie afectat de cea recentă, starea sa rămânând neschimbată.
2) Cea veche
este mai slabă decât cea recentă (§ 38) :
-
Boala
naturală veche este mai slabă decât cea recentă : aceasta din urmă domină
şi suspendă momentan evoluţia celei vechi.
-
Boala
naturală veche este mai slabă decât o boală medicamentoasă recentă :
aceasta din urmă domină şi aici este vorba de o suprimare (supresie)
morbidă, sau falsă vindecare.
3) Cele două
sunt de forţă egală :
-
Cele
două boli naturale, recentă şi veche, se suprapun şi formează o boală
complexă artificială cronică, cu frecvente pusee morbide alternante.
-
Cele
două boli, naturală veche sau recentă, şi medicamentoasă recentă, fiind
diferite (neasemănătoare), ele nu pot nici să dispară nici să se vindece
după Legea similitudinii : boală latentă.
----------------------------
(Nota SHN :
acest rezumat pare să clarifice acest capitol. El
este al Dr.Künzli, citat de Dr P. Schmidt).
|
