|
Organon
§ 36
"Dacă
cele două boli diferite, care vin să se întâlnească la om, au o
forţă egală, sau dacă cea mai veche este mai puternică decât cealaltă,
boala nouă va fi respinsă de corp, de cea care exista înaintea ei şi nu va
putea să se dezvolte în organism. Astfel, un om care este deja năpădit de
o afecţiune cronică gravă, nu va resimţi atingerile unei dizenterii de
toamnă, sau orice altă epidemie moderată..."
Există
numeroare feluri de protecţie contra bolilor. Când se abate o epidemie
într-o regiune, totdeauna unele persoane scapă de ea indemne. Unele dintre
ele beneficiază de o constituţie deosebit de robustă şi viguroasă, sau se
găsesc într-o excelentă stare de sănătate.
Dar
există un oarecare număr de indivizi care sunt, în realitate, deja atinşi
de o boală, pe care epidemia este incapabilă să-i reprime. Epidemia este
"alopatică", sau, mai bine zis, diferită de starea lor morbidă şi nu poate
reprima boala de care ei deja sufereau. Dacă această precedentă
boală cronică nu este gravă, o criză acută epidemică provoacă dispariţia
temporară a acestei boli, şi o nouă stare morbidă se va impune şi-şi va
urma cursul. Numai în starea de declin vechile simptome ale bolii cronice
îşi vor face din nou apariţia, se vor ivi ca şi când ele n-ar fi fost
niciodată amestecate în acea etapă trecătoare, ca şi când nu s-ar fi
întîmplat nimic. Cele două boli sunt diferite şi nu pot decât să se alunge
(refuleze) una pe alta. Dacă afecţiunea cronică este mai puternică decât
boala epidemică, cu o localizare organică, ea nu poate fi înlăturată.
Există
situaţii când două afecţiuni cronice par să alterneze. Sub influenţa unui
tratament homeopatic corespunzător, putem vedea cum una dintre ele cedează
putin câte puţin, în timp ce cealaltă va evolua progresiv.
Este
exact ceea ce putem observa când trebue să tratăm "psora" şi "lueza" şi în
acest scop sunt alternate, deci,
două
tratamente, "anti-psoric" şi "anti-luetic". Un
tratament bine adaptat pacientului simplifică în mod considerabil cazul.
Un asemenea tratament poate ajunge să producă un clivaj între cele două
probleme, în timp ce un tratament neadecvat, alopatic sau homeopatic, nu
poate duce decât la complicaţii.
O
boală cronică artificială (medicaţie alopatică de lungă durată) poate să
se combine cu "psora". După ce am antidotat boala artificială, simptomele
psorei reapar, probă a clivajului evocat mai sus : ultimele simptome pe
care le-am făcut să dispară prin supresie (prin medicaţia alopatică), sunt
primele care vor apare, apoi se vor pierde pentru a nu mai reveni
niciodată.
Organon
§ 37
"La
fel, o boală cronică veche nu cedează deloc la obişnuitele tratamente cu
medicamente alopatice, respectiv cu cele care nu produc la omul sănătos o
stare asemănătoare celei care o caracterizează. Ea
rezistă la tratamentele de acest gen, prelungite chiar timp de ani de
zile, în condiţiile în care ele nu sunt prea violente.
Această aserţiune se verifică în fiecare zi în practică şi nu mai are
nevoie de a fi susţinută prin exemple".
Tratamentele
violente au tendinţă să subjuge boala pentru un oarecare timp, dar se
asistă, mai devreme sau mai târziu, la reîntoarcerea simptomelor vechi. Cu
cât tratamentul este mai energic, cu atât perturbările şi modificările
produse în boala cronică vor fi mai profunde. Terapeuticile alopatice
grefează pe individ propriile lor caractere specifice. Aceasta poate dura
ani de zile, până când nu mai pot fi deloc antidotate printr-un medicament
similar. Urmările se întâlnesc foarte frecvent în practică. În anumite
cazuri, tabloul este de o foarte mare complexitate, simptomele grefându-se
unele peste altele şi ultimul grup reprimat de simptome reapare primul
după ce remediul şi-a îndeplinit misiunea sa. Această ordine trebue să fie
respectată în mod absolut, e ca şi când simptomele ar fi fost dispuse în
straturi succesive, unele peste altele.
Două
boli diferite pot deci să se localizeze în două regiuni ale organismului
şi să alterneze, dar să rămână independente. Ele pot să fie întrepătrunse
literalmente una în alta, formând un complex. Este necesar să cunoaştem ce
gen de tratament a urmat pacientul până aici şi să ştim dacă fiecare din
droguri a instalat propria sa boală medicamentoasă în amalgamul din faţa
ochilor noştri. Din prudenţă, alegerea unui antidot al medicamentului
supresor (cu condiţia ca el să fie, de asemenea, remediul similar celor
câteva simptome actuale manifeste) permite ca tratamentul să profite la
maxim de principiul similitudinii. În fine, este de dorit de a nu ne lăsa
anrenaţi în a prescrie de la început, în dinamizări înalte, drogul care a
cauzat tot răul : principiul similitudinii primează peste tot.
Organon
§ 43
"Dar
rezultatul este cu totul altul când două boli similare vin şi se
întâlnesc în organism, adică atunci cînd bolii deja existente i se alătură
una mai puternică decât ea care îi este
asemănătoare întru totul. Aici ne dăm seama cum se
produce vindecarea pe calea forţelor naturii, şi cum ar trebui ca omul să
se comporte pentru a se vindeca.".
|
