|
Acest
capitol tratează trei stări : starea de sănătate, modul
cum decurge îmbolnăvirea şi reîntoarcerea la starea de sănătate.
Organon
§ 16
" Forţa
noastră vitală fiind o putere dinamică, influenţa nefavorabilă asupra
organismului sănătos a agenţilor ostili, care vin dinafară să tulbure
armonia echilibrului (jocului) vieţii, nu ar putea deci să-l afecteze
decât tot în mod pur dinamic. Medicul nu poate, deci, să remedieze deloc
aceste dezacorduri decât făcând să acţioneze asupra ei substanţe dotate cu
forţe modificatoare tot dinamice sau virtuale, pe care ea le percepe ca
impresii datorită sensibilităţii nervoase prezente peste tot. Astfel,
medicamentele nu pot să restabilească şi nu restabilesc în mod real
sănătatea şi armonia vieţii decât acţionând dinamic asupra ei, după ce,
observarea atentă a schimbărilor accesibile simţurilor noastre cu privire
la starea subiectului, a putut furniza medicului noţiuni suficient de
complete asupra bolii, cele de care are absolută nevoie pentru a fi
în măsură să o vindece.".
Dacă
am găsi un om într-o perfectă stare de sănătate noi l-am putea supune
fără urmări grave unor şocuri, traumatisme sau agenţi
externi din mediul înconjurător. El va trece de
toate acestea fără necazuri reale, sau, cel puţin, consecinţele ar fi
limitate în timp şi ar dispare fără a lăsa urme. Dar, în momentul
reacţiei, presupunând că ea se produce, el nu va fi prada unor posibili
agenţi infecţioşi, şi nu va rezulta din această experienţă nici o
contaminare, nici o boală acută sau cronică.
Numai
prin acţiunea unor "esenţe imateriale", acţionând pe un plan similar
receptivităţii sale, el ar putea fi afectat, de o manieră centrifugă, din
profunzimile organismului său către părţile cele
mai externe, şi atins astfel de o boală fizică (simplu rezultat), a cărei
realitate se traduce prin simptome.
Dacă
acţiunea nu are loc decât pe părţile cele mai periferice, energia vitală a
subiectului nu va fi tulburată decât temporar. Tot
ceea ce nu alterează decât ţesuturile noastre nu poate duce la instalarea
unei boli. În doze substanţiale şi masive,
medicamentele vor produce în mod cert un şoc, dar acesta odată trecut,
bolnavul va reveni la starea lui dinainte. Numai repetând, în doze
puternice şi timp îndelungat, asemenea droguri vor sfârşi prin a implanta
o boală medicamentoasă (şi încă ea nu va fi decât superficială, în
comparaţie cu o boală veritabilă contractată natural). În orice caz,
această stare morbidă nu va fi decât rudimentară şi niciodată nu va
îmbrăca un aspect constituţional.
Sfera
de influenţă creată de "aura" unui medicament sau unui
toxic, pe un plan care corespunde susceptibilităţii individului receptor,
îl va face să dezvolte o afecţiune morbidă, demonstrând în acest fel că
fondul naturii umane a fost atins efectiv şi deranjat. Nimic nu se poate
implanta în economie şi să se dezvolte apoi ca boală, decât dacă este în
stare incorporală (imaterială), sub formă de "esenţă originală". Toate
bolile cunoscute există, mai întâi, în stare imaterială, fază invizibilă
care nu poate fi decelată nici de chimie, nici cu ajutorul microscopului.
Ea nu va putea niciodată să fie descoperită în lumea fizică şi materială.
*
Cauzele
cu adevărat morbide sunt invizibile şi ele nu pot fi percepute decât numai
prin inteligenţă şi judecată (raţionament). Este imposibil ca boala să
pătrundă în miezul organismului fără a trece prin transformări dinamice.
După cum este, de asemenea imposibil, ca o forţă
oarecare, activă sau capabila de a acţiona, să poată exercita o acţiune
curativă în registrul esenţei intime a vieţii, fără intermediul a ceva
asemănător, în calitate, cu energia vitală. Ne trebue, pentru a vindeca
bolnavii, o similitudine calitativă în putere şi în natură.
Pentru
a acţiona în planurile profunde şi ascunse (subtile) ale economiei,
medicamentele trebue să sufere modificările necesare pentru a corespunde
acestor planuri similare, în calitate, ale afecţiunii ce trebue tratată.
Un produs oarecare, în stare brută, nu va da nici un rezultat. Ridicat
însă calitativ pe acel plan subtil, ce corespunde cu cel al bolii, el va
putea dezvolta acţiunea sa pe cale centrifugă.
Drogurile
în stare brută, nu vindecă : cel mult, pot deplasa sau suprima, şi aceasta
doar temporar, semnalele revelatoare cele mai exterioare ale bolilor.
În
bolile acute, dacă vitalitatea bolnavului este suficientă, el se va
restabili de la sine, şi aceasta, indiferent de medicaţia luată. În
acest fel este uşor posibil să se confunde o vindecare medicamentoasă (cu
doze ponderale), cu o evoluţie spontană. În bolile cronice, posologiile
medicamentoase alopatice n-au nici o acţiune şi ameliorările nu sunt decât
trecătoare.
Trebue
avut clar în minte faptul că agenţii medicamentoşi, diluaţi şi dinamizaţi,
au putere de vindecare. Puterile lor, în cazul potenţelor (dinamizărilor)
joase, sunt superficiale, şi cu cât le creştem, aducându-le la dinamizări
înalte şi foarte înalte, cu atât remediile acţionează mai profund. În
cazurile cronice, ameliorate temporar prin dinamizări mijlocii, efectul
benefic reacţional se reia prin schimbarea (creşterea) dinamizării. Trebue
să ştim să informăm pacientul despre aceasta, ca şi despre alte reacţii
previzibile de agravare posibilă. Astfel el va evita abandonarea
tratamentului din motive lesne de înţeles dar accesorii.
Aceste
adevăruri evidente sunt concluzii ale unor principii confirmate de
experienţă. Un medicament nu are acţiune curativă decât dacă există o
corespondenţă între planul dinamizării sale cu cel al stării morbide a
individului. Un pacient este bolnav pe un plan intermediar sau profund,
adică din străfundul naturii sale, până la extrema sa periferie. O boală
adevărată nu se implantează decât în mod dinamic şi vindecarea, oricât de
mult am repeta-o tot nu e suficient, nu poate fi restabilită decât prin remedii atenuate şi
dinamizate, în aşa fel încât să fie similare în natură şi în calitate cu
cauza morbidă. Vom găsi cauze similare studiind efecte similare.
La
fiecare examinare a bolnavului, trebue să ne punem următoarea întrebare :
"Care este remediul care a produs la omul cu o bună stare de sănătate,
simptome asemănătoare cu cele pe care le prezintă acest pacient ?".
Judecaţi valoarea simptomelor, discerneţi asupra celor mai fine nuanţe
între ce anume, la bolnav, se aseamănă sau nu se aseamănă cu remediul avut
în vedere, iată ce constitue în fapt practica medicală. Cu cât
similitudinea va fi perfectă între simptomele medicamentului şi cele ale
bolnavului, cu atât rezultatul va fi ideal.
______________________
*
Nota SHN : aceasta nu
mai este infailibilă.
|
