|
Materialismul, de secole, a propulsat medicina
oficială în toate direcţiile, şi această medicină devine
incapabilă de a vindeca, în sensul profund pe care-l propune homeopatia.
Homeopatia
diferă în ceea ce priveşte facultatea dobândită, de a percepe, "de a vedea cu
ochii spiritului" şi a ajunge la cunoaştere numai cu ajutorul inteligenţei.
Materialiştii caută cauza bolii în domeniul materiei. Totul trebue cântărit,
măsurat, să ocupe un loc iar orice scapă legilor timpului şi spaţiului, care nu
ocupă un loc definit în lume, nu este nimic şi nu are existenţă. Şi numai astfel
ei cercetează cauza bolilor.
Organon
§ 13
"Rezultă de aici că
boala, excluzând procedeele mecanice ale chirurgiei, nu este deloc, aşa după cum
consideră alopaţii, o entitate distinctă a întregii fiinţe, a organismului şi a
forţei vitale care îl animă, ci, ascunsă în interiorul corpului, ea este
totdeauna materială, oricare ar fi gradul de subtilitate care s-ar vrea, de
altfel, să i se atribue..."
În
homeopatie, cauzele sunt energetice şi ele creează o activitate în corpul
material pe care-l ocupă. Esenţa originală este putere, energie, activitate;
materia este repaos, imobilitate, linişte. Un om mort, ca materia, nu se poate
mişca şi esenţa originală este cea care îl animă. Materia se opune aici energiei
şi cele două lumi coexistă. :
-
cea a mişcării, a lucrurilor
vii, a gândirii şi a cauzelor care sunt invizibile;
-
şi cea a inerţiei, a
lucrurilor neînsufleţite, a materiei, şi în termeni de boală, a consecinţelor
sau efectelor care sunt vizibile. Este uşor de înţeles că manifestările vizibile
nu sunt decât rezultanta cauzelor imateriale, invizibile ochiului liber, dar
accesibile ochiului înţelegerii şi minţii.
Este
ideea pe care materialiştii n-o sesizează.
Cu
timpul, după administrarea remediilor de la cel de al 5-lea până la al 7-lea
plan de dinamizare progresivă, este posibil să se observe schimbări notorii în
economie, curative sau altele şi să se pună astfel în evidenţă diferitele
planuri ale propriei noastre economii intime.
Hahnemann precizează :
Organon
§ 14
"Dintre toate
schimbările morbide invizibile care survin în interiorul corpului, şi care pot
aduce vindecarea, nu este niciuna ale cărei semne şi simptome să nu se facă
cunoscute unui obsevator atent. Aşa a voit prin bunătatea sa Cel de Sus,
ocrotitorul vieţii oamenilor".
Orice
boală curabilă posedă simptome şi astfel ea se face cunoscută medicului. Scopul
acestor simptome este de a traduce starea de dezordine în care se găseşte forţa
vitală, iar quasi-absenţa de simptome este ca o probă de
incurabilitate. Să înţelegi şi să interpretezi natura
prin intermediul limbajului său, să sesizezi şi să apreciezi semnificaţia
acestei reprezentări simbolice, cere inteligenţă, spirit de observaţie,
înţelepciune şi cunoaşterea metodologiei homeopatice.
Această
"suveranitate"
este ca o lege intangibilă, de neclintit.
Dorinţa de a experimenta, utilizarea unui principiu director, conştiinţa de a
servi semenii săi, finalitatea intenţiilor sale, sunt tot atâtea
calităţi ce se pot asocia unei voinţe acerbe de împlinire.
Samuel Hahnemann n-a
fost inventatorul legii similitudinii, pentru că Hippocrate
o remarcase deja, dar el a explicat-o în urma experimentelor
făcute,
cu cea mai mare rigoare, pe omul sănătos. Studiul acestor documente i-a
furnizat confirmarea principiilor pe care el le descoperise. El a formulat o
linie de conduită, un codex simplu şi complet numit "Organon".
Înţelegerea
acestei lucrări, pentru a te inspira, presupune să o citeşti şi să o reciteşti,
pentru a-i aprofunda fără încetare valoarea.
Organon
§ 15
"Dezacordul, invizibil pentru noi, al
forţei care animă corpul nostru, este absolut acelaşi lucru cu
ansamblul simptomelor pe care această forţă le provoacă în organism, afectând
simţurile noastre şi care de fapt reprezintă boala existentă. Organismul este,
într-adevăr, instrumentul material al vieţii ; dar el este de neconceput fără a
fi animat de forţa vitală care simte şi guvernează de o manieră instinctivă,
independentă de organism. Ambele nu constitue decât un acelaşi întreg, deşi
mintea noastră împarte această unitate în două idei, pentru a uşura înţelegerea
sa".
Există
o unitate de direcţie: omul sănătos este rezultatul activităţii normale
provenind de la un centru, şi ca atare, trebue considerat ca o unitate. Omul
bolnav este totdeauna tot o unitate, cu toate că ea a fost tulburată şi
dezarmonizată.
Există,
astfel, 3 tipuri de stări formând fiecare un tot inseparabil :
-
Studiul omului sănătos : este fiinţa umană în starea sa normală, numită
fiziologică;
-
Studiul omului bolnav afectat de o boală naturală, provenind dintr-o dezordine
interioară, numită patologică;
-
Studiul omului bolnav afectat de o boală artificială, provenind din influenţe
exterioare (otrăvire, auto-intoxicare, experimente medicamentoase...)
constituind ceea ce se numeşte patogenezie, adică fizionomie a medicamentului,
devoalată în special în urma experimentelor pe omul sănătos.
Fiecare
remediu trebuie mai întâi să fie studiat singur, ca o unitate. La fel,trebue
învăţată fiecare boală, în cele mai mici detalii, ca o unitate. Atunci când
stăpânim în profunzime un remediu şi când am cunoscut pe deplin boala, numai
atunci eşti apt să faci comparaţie, să îţi dai seama de afinităţile care există
între remedii şi bolile acute sau cronice şi apt să practici ceea ce numim
individualizare.
Aceasta
este metoda care trebue urmată şi respectată pentru a aplica Materia Medicală cu
o extraordinară precizie.
|
