Pentru a studia
homeopatia, trebue să ne debarasăm
de orice prejudecăţi tradiţionale
sau dobândite, să încercăm a urma în mod esenţial legea şi principiile
acestei tehnici.
Organon
§ 6
"Oricare
ar fi perspicacitatea cu care e dotat, observatorul fără prejudecăţi, cel care
cunoaşte inutilitatea speculaţiilor metafizice ce nu primesc nicio confirmare
din partea experienţei, nu va vedea în cadrul fiecărei boli individuale decât
modificări accesibile apărute în starea corpului şi a minţii, semne de boală,
accidente, simptome, adică deviaţii de la starea precedentă de sănătate, care
sunt simţite de bolnavul-însuşi, remarcate de persoanele din anturajul lui şi
observate de medic. Ansamblul acestor semne apreciabile reprezintă boala în
toată întinderea sa, adică forma sa veritabilă, singura care poate fi concepută"
Simptomele
reprezintă tot ce poate fi cunoscut despre natura bolii (starea de dezechilibru
a economiei). Bolnavul nu este decât o schimbare de stare şi singura datorie a
medicului trebue să consiste în a corija această stare dezordonată.
Culegerea
cu grijă, în scris, a simptomelor bolnavului, apoi reflexiunile noastre, sunt
elementele care ne vor permite reprezentarea integrală a naturii maladiei. Omul
nu poate să se elibereze de prejudecăţile sale decât urmând legea şi principiile
homeopatiei, şi nu elaborând teorii. Un organ nu îmbolnăveşte alt organ.
Tulburările pornesc de la centru către periferie. Modificările tisulare
obiective nu fac decât să traducă anumite rezultate morbide, consecinţele
dezordinii interioare. Natura bolii nu este reprezentată
de patologia sa.
Perturbările
psihosomatice, schimbările în ceea ce priveşte caracterul, aversiunile şi
dorinţele, sunt perturbări ale stării generale, ale unei stări dereglate, ale
unei lipse de armonie. Ele sunt expuse chiar de pacient şi de anturajul său.
Medicul
observă tot ce este posibil de remarcat şi în mod special şi ceea ce bolnavul
încearcă să ascundă, sau ce nu poate spune, ce nu cunoaşte (modul de exprimare,
mimica, expresia figurii sale, ticuri, mişcări ale capului, picioarelor şi
mâinilor).
Organon
§ 93 şi nota
"Dacă boala acută a fost
declanşată de curând sau boala cronică cu mai mult sau mai puţin timp în urmă,
de un eveniment remarcabil, pe care
bolnavul sau rudele sale, interogate în mod secret, nu-l vor face cunoscut, va
trebui ca medicul să facă uz de iscusinţă şi de precauţie pentru a reuşi
să cunoască această împrejurare".
Notă : Dacă cauzele bolii au ceva umilitor, pe care bolnavul
şi cei din jurul lui ezită să-l dezvăluie, sau să-l spună în mod spontan,
medicul trebuie să încerce să descopere aceste lucrurii prin întrebări adresate
cu mult menajament, sau prin informaţii culese în secret..."
Organon
§ 84
"Bolnavul
spune cum s-au dezvoltat suferinţele sale; persoanele din anturajul lui
povestesc de ce se plânge, cum se comportă şi ce au remarcat la el;
medicul vede, ascultă, într-un cuvânt obsevă cu toate simţurile sale ceea ce
este schimbat şi deosebit la bolnav, notând totul pe hârtie, în termenii de
exprimare folosiţi de pacient şi de însoţitorii acestuia. El îi lasă să termine
tot ce au de spus fără a-i întrerupe, cu condiţia de a nu se pierde în
digresiuni inutile. Are doar grija de a-i ruga să vorbească lent, pentru a-i
putea urmări şi a scrie ceea ce e necesar de notat".
El
notează ceea ce vede, mirosurile pe care le simte, zgomotele la ascultaţie, febra, şi face un examen
complet al bolnavului.
Acest
ansamblu este acela care reprezintă veritabil boala, şi nu există nimic legat de
natura patologică a unui ţesut bolnav care să poată conduce la indicarea unui
remediu curativ profund. Contează numai ceea ce putem
percepe la bolnavul-însuşi, modul cum se comportă, cum acţionează, cum se
mişcă.
Funcţiile
şi senzaţiile personale ale bolnavului constitue mărturiile a ceea ce se
întâmplă în economia sa internă, dacă are sau nu modificări patologice înainte
de apariţia modificărilor tisulare (sau chiar în timpul acestora, pentru că
remediul respectiv este indicat câteodată pentru
cauze petrecute în copilărie, cele ale stării de debut
propriu zis al bolii).
Concepţia
bolii sale trebue să fie aceiaşi cu cea care a prevalat înainte de apariţia
manifestărilor patologice obiective. Trebuie să învăţăm a ne întoarce înapoi
până ajungem la cauza originară. Indicaţia remediului nu este deloc suprimată de
evoluţia către stadiile de materializare patologică.
Studiul
patologiei organelor (metode de laborator, anatomopatologie) trebuie să fie un
lucru separat şi distinct de Materia Medicală Homeopatică. Metodologia presupune
să se distingă simptomele reprezentând portretul pacientului (utile remediului)
de fenomenele aparente, manifestările obiective de evoluţie locală permiţând
prevederea efectelor patologice (de exemplu, formarea secreţiei purulente) utile
diagnosticului, dar fiind fără valoare în alegerea remediului.
Dacă
perturbarea iniţială este repusă în ordine, echilibrul vital este regăsit;
atunci perturbările exterioare şi cele tisulare vor dispare iar pacientul se va
vindeca. În cazurile cronice sau incurabile, rezultatele
patologice vor fi temporar şterse sau ameliorate. Dacă bolnavul nu este vindecat
la sursa răului, alterările patologice vor reveni şi se vor agrava de fiecare
dată. Intervenţiile chirurgicale nu se vor efectua decât după aceea, dacă
anumite rezultate morbide persistă după ce bolnavul fusese deja vindecat. Nu
este prudent a le face înainte de vindecarea pacientului. Dacă organismul, după
ce a fost readus în stare de sănătate, nu poate să perfecteze vindecarea
organului sau ţesutului lezat, nimic din ce am fi tentaţi să facem de acum
încolo nu va fi capabil să vindece. Când boala se instalează la extremităţi,
trebuie vindecat mai întâi bolnavul.
Pacientul
nu este bolnav pentru că are o tumoră, ci aceasta din urmă este acolo pentru că
pacientul e bolnav.
-------------------
* Nota Societăţii
de Homeopatie din Normandia:
Acest titlu este traducerea
literală ("The Unprejudiced Observer"), ghilimelele sunt
ale S. H. N.
Orice observaţie face să
apară o subiectivitate. Există întotdeauna "o mai mare
neutralitate" şi trebue să tindem spre....Este de dorit să avem conştiinţă dacă
nu vrem să ne trezim într-o postură ştiinţifică vecină cu dogmatismul sau cu
naivitatea.
|