PULSATILLA

 de Dr. Ioan Teleianu

 

 

   Pulsatilla este unul dintre cele mai importante remedii pe care le întâlnim în practica homeopatică, iar dacă ar fi să luăm în seamă caracteristicele sale temperamentale, el este printre cele la care ne gândim extrem de frecvent, pentrucă portretul său homeopatic întruchipează cel mai bine trăsăturile generale, atât de distincte, ale sensibilităţii blânde, tipic femenine, ale personalităţii care are o mare nevoie interioară de atenţie, tandreţe şi protecţie şi care, deopotrivă, cere şi emană dragoste, afecţiune, calm sufletesc.

Este vorba deci de atribute ce aparţin, mai mult sau mai puţin, tuturor oamenilor şi îndeosebi sexului femenin.

 

     Istoric vorbind, Pulsatilla este remediul la care Hahnemann s-a referit cel mai explicit cu privire la cerinţa studiului temperamentelor hipocratice şi a diatezelor, în homeopatie, ca element de care medicul homeopat trebue să ţină seama în mod obligator în stabilirea tratamentului şi urmăririi evoluţiei bolnavului :

“Deci, utilizarea medicinală a Pulsatillei va fi cu atât mai eficace, în afecţiunile în care această plantă este potrivită, în conformitate cu simptomele corporale, cu cât există în acelaşi timp, la pacient, un caracter timid, cu înclinarea de a plânge, cu o tendinţă la îndurerare ascunsă şi la o proastă dispoziţie pe care şi-o petrece în linişte sau în orice caz, un caracter blând, cu tendinţă de a lăsa de la sine (a ceda), mai ales dacă pacientul în starea sa normală de sănătate avea o bună dispoziţie echilibrată şi gingaşă (sau chiar frivolă şi uşor exaltată). Este, deci, în mod particular adaptată pentru temperamentele lente şi flegmatice; pe de altă parte, înseamnă că e puţin potrivită pentru indivizi care iau rapid o decizie şi sunt mai iuţi în deplasările lor, chiar dacă pot părea bine dispuşi.”

 

     A doua referire, devenită de asemenea istorică, este legată de numele baronului Boenninghausen, contemporanul care a înţeles poate în modul cel mai profund şi a pledat şi dezvoltat enorm doctrina hahnemanniană şi care a fost vindecat de o tuberculoză galopantă, cu Pulsatilla. Acest remediu i-a fost recomandat de Dr.Weihe, elev al lui Hahnemann, după primirea unei scrisori disperate de adio de la prietenul lui suferind. Rezultatul a fost atât de bun şi surprinzător pentru medicina din acea vreme, încât marele botanist de atunci, după vindecare s-a dedicat exclusiv studiului homeopatiei, astfel încât, la 42 de ani, a devenit personalitatea binecunoscută de ieri şi azi.

 

     De altfel, literatura noastră abundă în descrieri extrem de colorate privind tipologia acestui remediu, cum spuneam, preponderent femenin, astfel încât chiar simpla citire a acestor descrieri livreşti incită cititorul, chiar şi nemedic, să se apuce de studiul tipologiilor remediilor, crezând că homeopatia poate fi redusă doar la acest capitol atât de sugestiv şi agreabil.

 

     Studiul aprofundat  al Pulsatillei, ne va convinge cât de uşor poate fi confundată totuşi cu alte remedii. Pentrucă, este drept, aspectele de tipologie duc la cunoaşterea mai bună a terenului bolnavului, element important în medicină în general şi foarte important în homeopatie, dar nu suficient pentru o bună prescripţie homeopatică; ele nu conduc, numai prin aceasta, la descoperirea remediului adecvat, cel corespunzător bolii naturale, cel de care are nevoie pacientul (chiar dacă ne pot indica elemente extrem de utile privind dinamica acţiunii sale terapeutice, în cazul diatezei pacientului respectiv). Invers, neglijarea sau necunoaşterea valorii şi ponderii acestor trăsături, duce la luarea în calcul a unei simptomatologii globale amestecate, insuficient filtrate, iar remediul ce va fi ales va corespunde şi unor simptome caracteristice diatezei, nu numai celor ale bolii naturale actuale. Prescripţia în acest caz, neconformă metodei, va fi de eficacitate limitată şi incertă de la început.
 

 

 SURSA

 

     Preparatul homeopatic este obţinut din planta Pulsatilla nigricans, asemănătoare cu Pulsatilla pratensis, şi  face parte din familia Ranunculacee, ca şi Aconitum, Cimicifuga şi Staphysagria (a nu se confunda totuşi cu o altă rudă a sa, mai decorativă, Anemona pulsatilla sau Pulsatilla vulgaris).

 

     Este vorba de o plantă ierboasă, perenă, care preferă zonele deschise, de dealuri şi coline, trăind în special în ţările Europei centrale şi nordice, cu sol nisipos şi calcaros, remarcată prin florile sale superbe ca aspect, în formă de clopot de culoare mov, cu nuanţă sobră purpurie şi cu un contur auriu discret, complex coloristic extrem de frumos, dar şi uşor estompat, ca şi când planta nu îndrăzneşte să scoată mai în relief farmecul estetic al culorilor prea vii.

 

Interiorul ascuns de petale este în schimb de o distincţie impresionantă, fiind intens aureolat, în faza deplinei înfloriri, de galbenul portocaliu al unor stamine superbe.

 

 

    Frunzele sunt de două tipuri: unele penate, care cresc stufos la baza tulpinei, la nivelul solului, cu o despicătură adâncă, asemănătoare ferigii, iar altele lungi, asemeni unui deget, segmentate în trei, încercuite de tulpiniţe cu flori.

 

     În pământ, planta are  un rizom gros, care-i conferă soliditate şi stabilitate în faţa vânturilor din zonele în care creşte, în comparaţie cu  făptura mai firavă dar mlădioasă a tulpinii sale, mult încercată de intemperii.

 

     Florile se deschid în aprilie, fapt ce i-a adus chiar o poreclă „Floarea de Aprilie” şi este interesant de menţionat şi faptul că se cunoştea din vechimi (Dioscoride) că în perioada înfloririi, chiar mirosul florilor şi frunzelor rupte sau strivite, provoacă dureri de cap, iritaţii oculare şi chiar accese lipotimice.

 

 

 

     Uneori, spre deosebire de Pulsatilla vulgaris, planta înfloreşte şi în septembrie, în mici mănunchiuri, ca şi când ar avea nevoie de condiţii de protecţie şi de armonie comunitară, prefigurând cumva, încă unul din indiciile semnificative ale personalităţii remediului, acel refuz binecunoscut al singurătăţii.

 

 

 

 

DENUMIRI, SEMNIFICATII

 

     Planta are numeroase denumiri, unele sugerate de zonele preferate, altele de caracteristicile tulpinii şi florilor, iar descrierile din diferite lucrări de homeopatie îi conferă aproape la unison o personalitate aparte, printre remedii, legată tocmai de sensibilitatea, de apariţia ei sfioasă şi fermecătoare în toiul primăverii, cu toate frământările dezvoltării sale interioare, a drăgălăşeniei ei de solie încă crudă, vestitoare de anotimp, care are încă nevoie de sprijin şi protecţie, etc.

 

     Până şi denumirea populară românească de „Dediţel”, pare să semene cu un diminutiv al unei fiinţe dragi, alintate, în cadrul familiei sale.

 

     I se mai spune „Floarea de vânt” care se apleacă dar încearcă totodată să-şi menţină verticalitatea în faţa vitregiilor, explicând parcă simbolica nestatornicie tot bine cunoscută a remediului;

   sau încă „Floarea de Paşti”, pentru frumuseţea culorii galben-aurii a sucului extras, folosit în ţările vestice pentru colorarea ouălelor de Paşti.

 

 

     Afinitatea sa pentru zona  ochilor pare a fi de dată foarte veche, în scrieri menţionându-se o altă trăsătură semnificativă şi anume legenda că, la vederea ei, i-au dat lacrimile zeiţei Venus, sugerând şi aici condiţia Pulsatillei noastre, atât de frecvent şi uşor înlăcrimată.

 

     De altfel, Stoerk, predecesorul lui Hahnemann în folosirea medicinală a Pulsatillei, o folosea în afecţiunile cronice ale ochilor (cataruri, amauroză, pete pe cornee). Teste povesteşte efectul acesteia în cazul unei fetiţe cu amauroză bilaterală, din naştere, vindecată în două luni de tratament, administrându-i-se în interior un extras  al plantei şi o pulbere uscată. O durere puternică i-a produs o explozie de lacrimi iar apoi a survenit efectul curativ. De câte ori nu constatăm la Pulsatilla, după o explozie de lacrimi, un zâmbet cuceritor de fericire !

 

     Hamilton scrie că această plantă are un gust extrem de înţepător asupra limbii şi foselor nazale iar planta uscată păstreză multă vreme o puternică amărăciune, dacă este mestecată. Nu este nici un secret, conchide el, că Pulsatilla este dulce şi prietenoasă dar poate fi şi amară şi afurisită, uneori, când te apropii prea iute şi dur de ea.

 

     Provingul remediului a fost realizat chiar de Hahnemann, pe sine şi pe familia şi colaboratorii săi apropiaţi. S-a folosit sucul întregii plante expuse la soare. Textul lui  a apărut în 1805, în limba latină sub titlul „Fragmenta de viribus medicamentorum positivis sine in sano corpore humano” (Fragmente asupra efectelor pozitive ale medicamentelor observate la omul sănătos). Patogenezia Pulsatillei apare în partea a 2-a a vol.2 din Materia Medica Pura, Hahnemann menţionând la sfârşit şi observaţiile patogenetice ale altor autori ai vremii (Ant. Stoerck, Saur, Heyer, Bergins, Hellwing, etc.).

 

     Ceea ce este demn de remarcat, încă din primul moment al citirii atente a acestei patogenezii, este faptul că marele Hahnemann menţionează, la început, durata acţiunii, aşa cum o va face în toate descrierile sale despre remedii, spunând că: „Acţiunea durează cel mai adesea optzeci de ore...”, remarcă ce trebue avută în vedere şi la alte remedii, ea putând fi un indiciu de luat în seamă şi în aprecierea duratei agravării homeopatice sau a ritmului repetării prizelor succesive.

 

     Această patogenezie, scrisă de Hahnemann, este extrem de colorată, astfel încât, obişnuiţi cu textele mai mult sau mai puţin prelucrate şi supersistematizate ale materiilor medicale mai noi şi recitind unele pasaje, regăsim precizări de o enormă importanţă, chiar legate de unele simptome sau modalităţi bine cunoscute ale acestui remediu. Aşa este, de exemplu, caracterul anxios al căldurii nocturne de care se plânge Pulsatilla, cu o congestie subită şi transpiraţie a feţei, fără sete, cu cearcăne violacee asemănătoare celor din sincope, cu senzaţie de căldură în tot corpul, cu excepţia mâinilor, stare însoţită de insomnii şi dureri de cap, sau de jenă dureroasă supraorbitală, ce fac atât de penibile, o ştim din practică dar prea simplist, nopţile blândei Pulsatilla. Iar lipsa dorinţei sau dezgustul pentru pâine şi carne sunt atribuite, simplu şi clar, constatării că la Pulsatilla alimentele nu prea mai au gust, „gustul cărnii fiind chiar abolit”. Toate acestea, în timp ce se plânge de eructaţii „cu gustul alimentelor” sau cu gust amar. Ca şi când totul se petrece prioritar la nivelul percepţiilor. Nu rareori ni s-a întâmplat ca unii pacienţi să se plângă, de nimic altceva, decât de abolirea gustului sau mirosului, tulburare persistentă după episoadele acute ale unor boli, care în fazele subacute ar fi avut, poate, nevoie de Pulsatilla.

Denumiri străine:    

-         Wind Flower, Pasquo-Flower, Easter Flower  (engleză) ;

-         Anémone des prčs, Coquelourde  (franceză)

-     Küchenschelle (germană)

 

 

TROPISME, ACTIUNI

 

     În general medicamentul acţioneaza rapid, sub forma tincturii mame 1:2, constituenţii săi activi fiind asemănători camforului, astringenţi, similari celor din plantele înrudite din genul Ranunculus. Absorbţia sa este rapidă, afectând cel mai adesea sistemul nervos central,  aproape imediat, faţă de calea obişnuită a absorbţiei gradate din intestin, trecând prin ficat şi apoi în circulaţia generală. Doza recomandată, in forma lichidă, este de câteva picături, direct pe limbă sau diluate în puţină apă. Dozele mai mari nu vor fi mai eficiente, dacă cele mici nu au avut efect. Pur şi simplu asta înseamnă că planta nu este indicată. Ingestia unor cantităţi mari (deobicei peste 30 de picaturi) poate produce efecte puternice asupra sistemului nervos autonom, cu apariţia unei senzaţăii de frig (rece), a unei transpiraţii reci si chiar a ameţelilor, in timp ce dozele mici nu prezintă nici un fel de efecte secundare (M. Moore)..


     Este de reţinut această comportare diferită, care poate să pară ciudată, dar daca o doză mică de Pulsatilla afectează exclusiv creierul, dozele mari (diluţiile joase) absorbite în circulaţia generală vor avea cert un efect preponderent somatic.

 

     Floarea de Pulsatilla conţine cantităţi semnificative de Kalium sulphuricum, un remediu oarecum asemănător, considerat corespondentul său mineral, un fel de Pulsatilla blând, mult mai iritabil, dar şi cu unele similitudini din patologia fizică  (catar tubar, inflamaţii cronice ale sinusurilor, acuze respiratorii şi manifestări astmatiforme, artrite, etc.). mai ales cronice.

 

     Cu toată descrierea tipică a temperamentului Pulsatillei, în sfera sa mentală, aceasta pare să nu aibă o acţiune prea marcantă asupra ţesutului nervos.

 

În schimb există, la acest remediu, tropisme deosebite, după cum urmează:

-         Acţiune asupra aparatului vascular, în special asupra circulaţiei venoase, care este mai înceată, datorită se pare unei fluidităţi mai reduse, unei concentraţii crescute, care favorizează stază venoasă; astfel de modificări au loc şi în structurile pereţilor vasculari, crescând fragilitatea capilară şi producând cu uşurinţă destul de mare spargeri de vase, sufuziuni, extravazări, etc., după lovituri uşoare, minime contuzii sau chiar spontan;

-         acţiune profundă asupra mucoaselor, explicând manifestările catarale frecvente cu secreţii uneori abundente, de culoare galben-verzuie, de aspect îngrijorător dar neiritante; acestea devin adeseori trenante, după trecerea fazei acute şi justifică renumele efectului de drenaj al Pulsatillei, în fazele inflamatorii subacute ale mucoaselor. Se remarcă acest tropism în special la mucoasele arborelui respirator, tubului digestiv, aparatului genito-urinar, ochilor şi urechilor, producând tulburările specifice ale remediului la toate aceste nivele (cataruri, dispepsii, tulburări ale schimburilor nutritive, etc.). În acelaşi cadru  este de menţionat tropismul pentru membranele seroase ale articulaţiilor.

-         Există şi un tropism cutanat, provocând erupţii morbiliforme care, în contextul celorlalte manifestări catarale (ochi, rinofaringe, etc.) simulează tabloul clinic asemănător debutului rujeolei, fapt ce i-a adus îndreptăţita reputaţie de remediu curativ de elecţie în această boală;

-         Are influenţă şi asupra aparatului genital, legată de unele dereglări hormonale (hipofiză, tiroidă, ovare, testicule) ce pot fi detectate frecvent în practică sub forma unor disfuncţii exteriorizate la nivelul acestui aparat.

 

   Polimorfismul simptomatologiei sale, adesea derutant prin schimbările neaşteptate ale localizărilor dar şi ale senzaţiilor şi tipurilor de acuze şi ale intensităţii acestora, fac ca spusele Pulsatillei, să nu ofere medicului un tipar simptomatologic prea coerent, la prima consultaţie. În plus, deşi blândă şi docilă, mai este şi sfioasă şi taciturnă şi adesea răspunde prin monosilabe, ca şi Sepia sau Natrum muriaticum, mult diferite, dacă trecem peste această asemănare.

 

     Toate aceste tropisme şi acţiuni, evocate pe scurt mai sus, stau la baza sindroamelor morbide dominante pe care le găsim menţionate în diferitele publicaţii mai extinse, sub o formă didactică, preponderent fiziopatologică (şi extrem de concis de ex., după Duprat) şi anume:

 

o       sindromul anemic, de tip clorotic;

o       sindromul cataral, la nivelul tuturor mucoaselor;

o    sindromul de stază venoasă şi circulatorie, cu distensii capilare, varice;

o       sindromul de hipofuncţie ovariană;

o       sindromul de  dispepsie catarală, acută şi cronică;

o       sindromul reumatoid, acut şi cronic;

o       sindromul morbiliform.

 

 

APARITIA  PACIENTULUI  LA  CONSULTATIE

 

     Ne-am mai referit, fugitiv, la această ipostază. Câteva amănunte se impun, pentru că în homeopatie trebue să ne obişnuim cu felul meticulos de a observa fizionomia şi atitudinile bolnavului, încă de la intrarea în cabinetul de consultaţie.

 

     Trebuie ştiut în mod clar că multe din trăsăturile deja menţionate, ce par destul de distincte pentru acest remediu, nu trebue atribuite din capul locului Pulsatillei, fără a fi analizate cu toată atenţia, situaţie care este şi mai pretenţioasă dacă ne referim la simptomele clinice, propriu zise ale remediului. La primul contact cu medicul, de cele mai multe ori orice persoană de sex femenin se prezintă la consultaţie cu o notă de amabilitate şi circumspecţie. Pulsatilla, deşi aşa tăcută şi inhibată, cum apare în primul moment, va intra în cabinet, dacă s-ar putea spune, cu zâmbetul „pe obraji”, cu jenă cochetă,  gata să placă şi să colaboreze, însă nu va şti cu precizie cu ce să înceapă. Se va comporta în mod blând, ascultător, fără un aplomb deosebit şi în genere, ne având un tipar clar al simptomelor sale răvăşite, va furniza elemente destul de disparate, de cele mai multe ori neconcludente nici pentru un homeopat cu experienţă. Iată o primă surpriză pentru un remediu cu un portret atât de colorat şi distinct.

 

     De aceea, vor fi de ajutor, unele informaţii date de persoana care însoţeşte Pulsatilla la consultaţie, mama de regulă, pentru că şi nevoia de a fi însoţită de cineva „de încredere” este frecventă la acest remediu. Dificultatea nu ţine neapărat numai de starea sa emoţională, fragilă, ci pur şi simplu de patologia sa versatilă, mobilă, cea care se referă chiar la acuzele fizice şi la caracterul lor contradictoriu, schimbător: „se simte excelent o oră şi mizerabil în ora următoare”, spune un autor (S.M. Guanavante).

 

     Nu rareori, povestind unele necazuri, referindu-se la unele mici mofturi infantile sau la unele scene emotive, va lăcrima extrem de uşor, pentru ca, pe moment, la o glumă sau încurajare, să zâmbească cu lacrimi cu tot, care vor dispare aproape imediat, ca prin farmec. Îi dau lacrimile de bucurie şi după un „mulţumesc” amabil, iar şcolarul mângâiat de profesorul lui cu blândeţe sau lăudat electiv, în faţa celorlalţi colegi, va face acelaşi lucru. O privire mai severă sau rătăcită, necontrolat, a medicului, o va pune pe gânduri sau speria destul de uşor, iar o îmbărbătare îi va da aripi. A doua oară va veni singură la consultaţii iar când va fi gravidă, se şi spune în cărţi, va prefera să fie asistată de medicul mamei sale, în care are încredere.

 

     În orice caz, comunicarea la prima consultaţie se va situa deci, de cele mai multe ori, la nivel general, cum se spune, între suferinţe şi drăgălăşenii, iar medicul  va sesiza în patologia ei multe simptome răvăşite, unele fără mare importanţă, ce vor fi prezentate exagerat, şi invers. În plus, la unele simptome evocate sugestiv de medic, Pulsatilla va fi rapid de acord cu el, fiind extrem de influenţabilă, făcându-i chiar plăcere să-şi arate acordul facil cu părerea acestuia, de dragul conversaţiei.

 

     Se vor putea desprinde, totuşi, unele idei legate de cauzalitatea acuzelor sale şi de localizarea preponderentă a patologiei sale clinice. Din acest punct de vedere nu trebue să ne scape o frecventă constatare şi anume că debutul suferinţelor ei mai marcante, în special cele de ordin mental-emoţional, poate apare în unele momente de cumpănă, pe care Pulsatilla intuieşte că nu le poate surmonta singură, prea departe de protectorii ei apropiaţi: plecarea de acasă, stabilirea chiar şi temporară într-o altă localitate, la studii de ex., schimbarea locuinţei prin căsătorie, dacă nu chiar actul căsătoriei în sine, graviditatea sau apropierea naşterii, apoi grijile creşterii copiilor, etc. Veţi constata că totul reintră în ordine mai ales dacă simte că primeşte ajutor din partea celor dragi, adesea fiind nevoie să vină chiar mama sa să o ajute. Ce frumos au reintrat în ordine multe din simptomele unei paciente studente, după ce a venit şi mama ei să locuiască cu ea în oraşul universitar în care îşi făcea studiile (mai ales că "protectorul" ei temporar, un coleg, o decepţionase) !

 

 

MANIFESTARILE CLINICE

 

TIPOLOGIE

     Aşa cum am mai menţionat, Pulsatilla întruchipează poate cel mai bine tipologia femenină. De aceea descrierile portretului său temperamental abundă în descrieri uneori mult prea romanţate. De această dată, ne vom referi, punctual, la aspecte care să nu ne scape, chiar dacă unele au fost deja evocate.

 

     Este un subiect limfatico-sanghin, extrem de sensibil, impresionabil, emotiv şi timid, timiditatea sa manifestându-se destul de vizibil prin îmbujorarea feţei, ceea ce îi dă o notă specifică, Pulsatilla afişând un fel de sfioşenie docilă, plăcută, care parcă aşteaptă, cum am mai spus, înţelegerea şi protecţia persoanei de alături.

 

     Adeseori, când intră în cabinet, ai impresia că ochii ei sunt gata să lăcrimeze de emoţia întâlnirii, iar privirea sa blândă şi uşor jenată îţi spune că poate fi cu uşurinţă afectată chiar şi de o privire mai puţin prietenească sau aspră, putând face cale întoarsă dacă interlocutorul pare ostentativ. Pulsatilla, nu numai copil ci şi adult tânăr, vine la consultaţie însoţită, cel mai adesea. de cineva apropiat. Nu este în cauză numai sensibilitatea ei care o face uşor reactivă, uşor de inhibat, de dominat cum s-ar crede, sau sugestibilă, deşi toate aceste trăsături îi aparţin cu prisosinţă. Este ceva mai profund la acest remediu şi anume nevoia permanentă a unei certe dovezi de înţelegere, sprijin, de securizare interioară şi stabilitate, fără de care edificiul ei pare că se clatină.

 

De aici şi caracterul său schimbător, deseori ascuns sub masca unei spontaneităţi directe, copilăreşti, care este în acelaşi timp cooperant dar şi ezitant.  La fel, mobilitatea, schimbarea uneori bruscă a dorinţelor şi reacţiilor sale, variabilitatea spontană, neaşteptată, chiar a multor manifestări fiziologice şi patologice, la Pulsatilla.

 

    Până şi răspunsul prompt la consolare, bine-cunoscut la acest remediu, este acceptat rapid, ca o necesitate stringentă a restabilirii echilibrului interior afectat, atât de fragil.

 

     La Pulsatilla deci, lucrurile se întâmplă direct, aparent emoţional, nu trec mai întâi prin acel filtru preponderent raţional, cum se întâmplă la Natrum muriaticum, tot unul din remediile cu sensibilitate recunoscută. Asta nu însemnează că totul se petrece fără un simţ al controlului. Dacă ne referim, de exemplu, la acea aversiune faţă de sex, puţin cam exagerată în unele scrieri, ea „se bazează şi pe precepte şi convingeri morale sau religioase adânc înrădăcinate” (Roger Morrison), ideile sale morale fiind adesea pătrunse de un puritanism juvenil.

 

     Se scrie, în texte, că Pulsatilla are într-atâta nevoie de protecţie încât, multă vreme, între ea şi mama sa, persistă încă legătura vitală a cordonului ombilical, că ea rămâne cu o stare de dependenţă faţă de cei apropiaţi, pentru că organismul său având unele funcţiuni încă imperfecte, le maturizează şi compensează în timp, deci ulterior. Şi aceste ipoteze par să fie confirmate de constatările clinice.

 

     Totuşi Pulsatilla este recunoscută şi pentru dogmatismul său, din care nu pare să mai fie chiar atât de uşor scoasă sau influenţabilă şi nici schimbătoare,  fiind de această dată, iată poate chiar rezultatul stabilităţii regăsite, cunoscută pentru încăpăţânarea ei posibilă, când nu va ceda nici un centimetru din una sau alta din convingerile sale.

     Este vorba, în mod cert şi aici, de nevoia sa vitală de sprijin, atenţie, dragoste – proiectate, într-un fel sau altul.

 

    Ea va colabora cu ceilalţi dacă aceştia vor fi loiali, atenţi şi respectuoşi, pentru că ţine enorm la aceste valori; îşi va accepta total partenerul de viaţă dacă acesta va fi tandru, protector şi va avea calităţi care să-i atragă şi admiraţia, fiind extrem de geloasă şi egoistă, pentru că satisfacţiile sale supreme vor rămâne în registrul celor mai directe şi juvenile aspiraţii. O clipă afectate toate acestea, ea va suferi şi va căuta echilibru, de multe ori de una singură, între credinţă şi speranţă, semn tot al nevoii supreme de protecţie.

 

     O excelentă viziune asupra remediului o găsim exprimată de Guy Loutan, care remarcă faptul că la Pulsatilla „...totul se demontează, lucrurile nu mai au legături cu nimic. Totul pare un decor. Ne mai existând legături între lucruri, totul e descompus în elemente. Este imobilizată într-o idee fixă pe care n-o poate lega de nimic. Ne mai fiind în raport cu nimic, ca parte din tot, ea nu ştie unde se află în cadrul acestei creaţii. Işi pierde reperele...”  

Cu alte cuvinte, am zice că remediul are darul de a putea aduce „părţile” înapoi la „totul” lor.

 

     Îndrăznesc să cred, cunoscând câteva situaţii în care Pulsatilla a putut face ceea ce nici un alt medicament nu a putut, că acest remediu, care caută într-atât salvarea supremă, o poate şi restitui, în conjuncturi critice, atunci când condiţiile aduc organismul în impas vital şi când este nevoie de o totală protecţie, pe care în termeni ipotetici, în viaţă, numai mama, creatorul copilului neputincios, şi-o atribuie, prin procesul divin al creaţiei. Nu este o afirmaţie hasardată. A realiza, în cazul unei prezentaţii pelvine, cu câteva zeci de ore înainte de naştere, culbuta şi intrarea în ritmul normal al travaliului, este o ispravă pe care, din câte am citit, numai Pulsatilla o poate realiza. Să ne reamintim că şi Boenninghausen a fost salvat de la moarte, în urma bolii de care a suferit, cu firava, instabila, înlăcrimata, emotiva, tandra, etc., dar atât de miraculoasa şi distinsa Pulsatillă.

 

 

CAUZALITATI

 

     Printre acuzele cele mai frecvent întâlnite, legate de unele cauzalităţi sau factori declanşanţi, menţionăm:

 

Ř     Tulburările gastrice, de tip indigestie, din cauza alimentelor grase, patiseriilor, cremelor, apărute chiar din perioada copilăriei;

Ř     Răcelile frecvente sau alte tulburări pe vreme umedă sau după contactul picioarelor cu apa, chiar după ploi de vară sau activitate în locuri umede;

Ř     Acuze apărute după suprimarea menstrelor, sau suprimarea menstrelor după emoţii, răceli, picioare umede, etc.

Ř    Urmări ale unor boli infecţioase (rujeolă, oreillon) sau vaccinări;

Ř    Abuzul de diferite preparate, de regulă anti-anemice (fier); s-a putut remarca faptul că patologia Pulsatillei este legată sau declanşată de perioada pubertăţii (femeia mai în vârstă, de mai târziu, va spune că „problemele mele au început odată cu vârsta pubertăţii”. Să ne amintim şi de remarca: „roşeşte ca o adolescentă, de această dată simptomul putând apare şi la vârsta adultă.); se pot adăoga bolile în urma abuzului de ceai, Cham., Chin., Merc., Sulph.

Ř    Blândeţea sa poate constitui un fel de cauzalitate sau factor favorizant al multor stări de suferinţă de ordin mental-emoţional, pentru că ea poate îmbrăca, cu timpul, aliură patologică, ducând la resemnare şi pasivitate extremă; Pulsatilla îşi va interioriza problemele (urmările unor frici, a necazurilor, geloziei, umilinţelor şi jignirilor, emoţiilor puternice supraliminare, etc.) şi va cădea pradă acestora, aşteptând de la ceilalţi sprijinul de care are adesea atâta nevoie şi mai ales în momentele oportune. Se ştie că acest remediu, datorită sensibilităţii sale, are destule dificultăţi de a se integra într-un grup (Horvilleur), simpatia şi respectul celorlalţi fiind un fel de hrană morală, vitală. Această remarcă este într-atât de importantă încât Pulsatilla poate fi indicată şi în situaţii de retard afectiv la copii.

 

SIMPTOME DOMINANTE

 

     Există autori care, în urma experienţei, au ajuns la concluzii foarte sigure, cu privire la valoarea absolută sau prioritară a unora din simptomele unor mari remedii, cum e şi Pulsatilla, astfel încât le-au conferit acestora atribute determinante în stabilirea diagnosticului de remediu.

 

     Nash, de exemplu, menţionează şase elemente clinice importante diagnosticului la acest remediu, astfel:

  1. Caracter dulce, blând, gentil, amabil, trist şi descurajat, care plânge uşor, are păr blond sau în orice caz mai deschis, ochi albaştri, faţă palidă, muşchi moi şi flasci;
  2. Caracter schimbător. Totul se schimbă la Pulsatilla. Durerile ca şi tumefacţiile se mută de la o articulaţie la alta. Hemoragiile apar, apoi se opresc sau sângerează din nou. Nu există două scaune la fel, două accese febrile asemănătoare, etc.;
  3. Gust rău în gură, agravat dimineaţa, cu mare uscăciune a gurii dar cu absenţa setei;
  4. Tulburări digestive frecvente, apărute cu uşurinţă îndeosebi în urma patiseriilor sau mâncărurilor bogate şi grase;
  5. Toate mucoasele produc scurgeri neiritante şi vâscoase (groase);
  6. Cicluri întârziate, puţin abundente. Menstre suprimate mai ales după udarea picioarelor;

 

 

     Trebue să menţionăm, printre marile simptome ale remediului, întâlnite mai frecvent în practică, şi următoarele:

 

Simptome mental-emoţionale:

 

  • Sentiment de abandon.
  • Docil, supus (ascultător), îngăduitor, care nu poate refuza pe nimeni.
  • Foarte înţelegător faţă de problemele celorlalţi; Dă, pentru a primi.
  • Poate avea idei rigide, moralizatoare, dogmatice (într-un stadiu mai avansat).
  • Pretenţios (meticulos)  Nehotărât.
  • Frică de locuri strâmte; în aglomeraţii; când e singur; de întuneric; de nebunie.
  • Poate deveni manipulativ pentru a atrage atenţia.
  • Aruncă responsabilitatea asupra altora.
  • Autocompătimire.
  • Oarecare teamă de sexul opus;
  • Energie sexuală mare, cu accent mai mare pe legătura sufletească decât cea fizică sau refuz pe motive morale sau religioase;
  • Gelozie marcată;
  • Suspicios (neincrezator), considerând pe toata lumea duşmanul său (iluzii, gr.2)
  • Antipatie inexplicabilă pentru o anume persoana  (remediu unic, gr.1)

 

Simptome generale:

 

  • Friguros, totuşi absolut intolerant faţă de orice formă de căldură.
  • Frilozitate în perioadele dureroase (totuşi cu aversiune la căldură).
  • Variabilitate a simptomelor.
  • Tulburări unilaterale; la Pulsatilla simptomele se manifestă numai într-o jumătate a corpului ( de exemplu, migrene pe o parte, uneori lăcrimare unilaterală, transpiraţie sau alopecie unilaterală; la bărbat, până şi pilozitatea feţei poate fi inegală în cele două jumătăţi; un picior sau mână caldă şi de cealaltă parte rece, etc.);
  • Durerile dispar treptat – după debut brusc sau gradat.
  • Dureri de dinţi ameliorate la frig, rece, agravate de căldură şi mâncare caldă;
  • Cefalee, migrenă legată de ciclu, la menopauză, la căldură, la soare, fiind ameliorată în aer liber, cu aplicaţii reci, de bandă strânsă pe cap.
  • Ameţeală, mai accentuată când priveşte în sus, în timpul ciclului, ameliorată culcat;
  • Absenţa setei.
  • Prezintă în permanenţă tulburări, începând de la pubertate.
  • Menstrele pot apare în timpul alăptării, sau apariţia de secreţie lactată mult timp după înţărcarea copilului;
  • Senzaţie de apă rece turnată pe spate;

 

Simptome fizice:

 

  • Se înroşeşte cu uşurinţă.
  • Varice; plenitudine (stază) venoasă.
  • Scaune variabile.
  • Menstruaţii cu sânge închis, întârziate ( la pubertate), în cantitate redusă, neregulate.
  • Astm; Dispnee sau opresiune toracică, stând culcat, noaptea, sau după răceli, emoţii, căldură; Palpitaţii mai severe noaptea, în pat sau culcat pe partea stângă;
  • Tuse cu expectoraţie neaderentă dimineaţa şi uscată seara.
  • Coriză alergică;
  • Catar nazal cronic;
  • Obstrucţie nazală în timpul nopţii (preferând nara dreaptă).
  • Secreţie groasă, galbenă, verzuie, respingătoare; agravată în camere încălzite, amel. în aer liber.
  • Conjunctivită alergică sau infecţioasă; mâncărimi şi lăcrimare, ameliorate de comprese reci; canal lacrimal blocat la copiii mici (Sil.)
  • Senzaţie de gol în stomac la băutorii de ceai.
  • Otită medie la copii; agravată noaptea, agravată de căldură; copilul scânceşte; vrea consolare.
  • Inflamaţia glandelor: parotide (metastaze urliene), sâni (mastite, în special după oreillon), ovare (ovarite, cu menstre întârziate), testicule (orhite cu sensibilitate la atingere, varicocel, metastaze urliene, etc.), prostată (prostatite, tumefiere a cordoanelor spermatice);
  • Galactoree, mastită, chist mamar;
  • Urinare involuntară, mai ales în timpul sarcinii, la emoţii sau când tuşeşte;
  • Hemoroizi

 

Modalităţi:

     

Agravare:

·        în camera caldă;

·        în cameră neaerisită;

·        la aplicaţii calde;

·        culcat pe partea dureroasă;

·        stând în picioare;

·        seara spre crepuscul (Phos.);

·        cu picioarele atârnate;

·        de presiunea atmosferică joasă;

·        abuz de fier;

·        la începerea mişcării (gr.3), dar amel. la mişcare continuă (gr.3).

·        în poziţie culcat pe partea stângă (gr.3).

·        mâncând până la saţietate.

 

Ameliorare:

·        în aer liber.

·        aer curat (vrea ca ferestrele şi uşile să fie deschise, camera să fie aerată).

·        mişcări blânde.

·        mers lent (gr.3).

·        în poziţie culcat pe spate (gr.3).

·        alimente şi băuturi reci;

·        la consolare;

 

RELATII

 

Remedii complementare : Silicea, Lycopodium, Kalium sulphuricum, Tuberculinum, Calcarea carbonica.

Silicea este cronicul Pulsatillei în aproape toate bolile.

Urmează şi este bine urmat de Kalium sulphuricum, care este analogul său chimic.  

Este unul dintre cele mai bune remedii cu care se poate începe tratamentul unui caz cronic, alături de Calc. şi  Sulph.

 

Urmează bine după : Kali-bi., Lyc., Sep., Sil., Sulph.

Miasmatic, Pulsatilla se apropie cel mai mult de terenul tuberculinic şi de psoră.

 

   Există lucrări şi fapte de observaţie care au remarcat la Pulsatilla, o evidentă asemănare cu alte remedii, în special legată de anumite manifestări dominante, respectiv psihice, fizice sau locale. Cele mai interesante şi totodată dificil de tranşat în practică, mai ales urmărind evolutiv anumiţi pacienţi, sunt cele referitoare la comparaţia unor simptome mentale ale Pulsatillei, cu cele ale Sepiei sau Natriului muriatic. Este ca şi când unii pacienţi se află undeva la mijloc, între descrierea acestor remedii, considerate ca extreme. Am fost deseori tentat să exprim public faptul că, între ele, trebue să mai fie un alt remediu care n-a fost încă descoperit. Acelaşi lucru se poate spune şi cu privire la apropierea Pulsatillei de Arnica, legat în special de fragilitatea vasculară şi de traumele profunde vitale. Există de asemenea un remediu mai puţin cunoscut, Aristolochia clematitis, care este asemănător Pulsatillei pe planul simptomelor fizice. Ca să nu mai spunem că Pulsatilla de ieri, tânără şi fermecătoare de la pubertate, apare mult mai târziu, cel puţin în ceea ce priveşte unele stări (extremă prudenţă, timidă, indecisă, incapabilă să se decidă în orice – cum remarca Allen), ca un Graphites la menopauză, sau ca mama, tot de mai târziu, a multor alte remedii din grupul Calcarea.

 

     Desigur, cărţile de Materia medica abundă în prezentări dintre cele mai exacte şi minuţioase cu privire la toate simptomele remediului. O înşiruire exaustivă de tip monografic a acestora, în cazul de faţă, s-ar fi îndepărtat de scopul propus, acela de a oferi medicilor homeopaţi debutanţi noţiunile de bază şi a sublinia unele adevăruri fundamentale şi a face unele reflecţii clinice privind un remediu sau altul. 

Este de aceea mai de folos, în stabilirea corectă a remediului, înlănţuirea pe capitole  a simptomelor esenţiale, ce pot fi găsite rapid în repertorii sau verificate în cărtile de materia medica, de medicii care studiază homeopatia.

 

POSOLOGIE

 

     În homeopatie nu se pot da  indicaţii prea amănunţite în legătură cu folosirea diferitelor diluţii şi potenţe, după cum nici experienţa unor autori care preferă sau recurg la unele formule-standard, nu pot fi generalizate. Aceasta pentrucă în posologie, ca nicăieri pe parcursul însuşirii homeopatiei, nu se demonstrează mai bine că în această zonă a terapeuticii homeopatice este vorba atât de ştiinţă cât şi de artă, arta de a trata şi urmări evoluţia spre vindecare. Calea aceasta a vindecării este o luptă continuă cu cele mai diverse şi uneori neaşteptate piedici pe care remediul le întâlneşte în confruntarea sa cu  meandrele reactivităţii perturbate de boală. Remediul, folosind forţa similarităţii sale trebue să câştige, pas cu pas şi din aproape în aproape, fiecare bătălie până să câştige victoria finală, iar fiecare bătălie are nevoie de strategia sa. Nimic nu este mai mobil în disciplina noastră decât folosirea corectă a diluţiilor şi potenţelor remediilor.

 

      Un singur lucru e sigur: dacă remediul este stabilit pe baza legii similitudinii, el va acţiona negreşit în mod favorabil, în orice diluţie. Durata şi profunzimea acţiunii sale sunt subordonate, de acum, unor situaţii variabile care trebue să ţină seama de legea individualizării. Cine ştie să individualizeze ştie şi că asta înseamnă unitate în diversitate iar acest lucru nu se mai poate standardiza. Cu timpul, experienţa va permite fiecăruia să realizeze mai uşor şi acest lucru. Dacă Hahnemann a plecat cu un regret din lumea noastră, cu siguranţă că acesta a fost regretul său, acela de a nu fi putut să lase posterităţii decât regulile generale ale posologiei homeopatice. Cu siguranţă că şi-ar fi dorit mai mult.

 

      În privinţa Pulsatillei, de asemenea sunt indicate toate diluţiile.

     În diluţii joase, Pulsatilla este un remediu cu o mai mare sferă de acţiune asupra ţesuturilor congestive, a mucoaselor în general, prilejuind pe bună dreptate homeopaţilor francezi să-l numere printre cele mai bune remedii de drenaj ale acestor zone, în special în fazele ce urmează manifestărilor acute. Să ne amintim de efectul acestor diluţii în unele boli eruptive, după dispariţia erupţiilor sau în cazul unor metastaze intra-glandulare. În aceste situaţii chiar şi prizele repetate la intervale mai mici sunt posibile.

      La diluţii înalte, preferabil progresive, se pretează cel mai bine afectările cronice, înveterate, acuzele tenace la tratamentul obişnuit, combinat eventual cu cel etiologic şi miasmatic, aşa după cum cere ştiinţa vindecării şi urmăririi bolnavului, pas cu pas. Aş menţiona, legat de buna conjugare a acţiunilor terapeutice în patologiile mixte sau intermiasmatice, buna conlucrare a remediului Pulsatilla cu cronicul său, Silicea, în special la copii şi tineri, care ne convinge de geniul acestui din urmă remediu, despre care Hahnemann spunea că este o „inestimabilă prezenţă a Divinităţii”. Să fie oare Silicea, eroul suportului memoriei infinite din microprocesoarele informaticii, un remediu generic al unei constituţii la fel de importante ca cele deja cunoscute ca atare? Se pare că da ! Nimic nou, Pulsatilla ştim că avea şi aşa nevoie de un mare protector.

 

 

BIBLIOGRAFIE

 

DUPRAT H., Traité de Matičre Médicale Homéopathique

ALLEN H.C.  , Symptômes clefs et caractéristiques

BOERICKE W., Matičre Médicale Homéopathique

KENT J.T. , Matičre Médicale Homéopathique

LAMOTHE J., Homéopathie Pédiatrique

LOUTAN G., Répertoire de Thčmes et de Matičre Médicale Dynamique

LATHOUD J-A., Etudes de Matičre Médicale Homéopathique

ALLEN T. F., Encyclopedia of Pure Materia Medica

BOGER C. M., A Synoptic Key of the Materia Medica

BORLAND D., Homeopathy in practice

CLARKE J. H., Dictionary of Practical Materia Medica

DEWEY W. A., Essentials of Homeopathic Materia Medica

FARRINGTON E. A., Clinical Materia Medica

GIBSON D. M., Studies of Homoeopathic Remedies

GUANAVANTE S. M., The "Genius" of Homoeopathic Remedies

GUERNSEY H. N., Keynotes of the Materia Medica

HAHNEMANN S., Materia Medica Pura

HAHNEMANN S., Chronic Diseases

HAHNEMANN S., Organon

HERING C., Guiding Symptoms of our Materia Medica

HERSCU P., The Homeopathic Treatment of Children

HUGHES R., A Manual of Pharmacodynamics

KENT J. T., Lectures on Homeopathic Materia Medica

KENT J. T., Lectures on Philosophy

LIPPE A. Von, Keynotes and Red Line symptoms of the Materia Medica

ROBERTS H. A., The Study of Remedies by Comparison

SANKARAN R., The Spirit of Homoeopathy

VERMEULEN F., Synoptic Materia Medica

VITHOULKAS G., The Essence of Materia Medica

HORVILLEUR A.,  Matičre Médicale Homéopathique (Ed. Camugli, 1979)

ROGER MORRISON, M.D., Desktop Guide to Keynotes and Comfirmatory Simptoms (Hahnemann Clinic Publishing).

 

Sursa lucrărilor (nemenţionată): „Encyclopaedia Homeopathica–ARCHIBEL–2001”

 

 

 

*

*        *

PULSATILLA

 

PREZENTARE  REPERTORIALĂ

 

(Pentru a veni în sprijinul medicilor cursanţi mai avansaţi, prezentăm, în rezumat, o reluare repertorială a principalelor simptome (după Vermeulen), ale remediului Pulsatilla.)

 

Psihism:

  • Anxietate: de la îmbrăcăminte, trebuie să şi-o desfacă şi să deschidă fereastra (3), exagerată (3), casă, în (3).
  • Confuzie: mersul în aer liber, amel.de (3), cameră încălzită, în (3).
  • Nesinceră (3). Efeminare (feminitate) (3).
  • Invidie (3), ură, cu (3).
  • Frică, seara, la asfinţit (3), părerea altora, de (3).
  • Gelozie, îmbolnăviri din (3).
  • Religioasă (3).
  • Agitaţie: mersul în aer liber, amel.de (3).
  • Tristeţe: cameră încălzită, în (3).
  • Sensibilitate: sezonului cald, pe durata (3).
  • Leşin: cameră aglomerată, într-o (3); cameră încălzită, în (3).

 

Vertij:

  • Când ridică o greutate (3).
  • Obiectele, par prea îndepărtate (3).

 

Cap:

  • Durere: mănâncă, după ce; exces alimentar (3), băuturi fierbinţi agrav. (3), îngheţată, după (3); stând întins cu capul ridicat (3); menstruaţiei, după suprimarea, (3); vara (3); mersului rapid, în timpul (3): mersului lent, amel. în timpul (3).

 

Ochi:

  • Secreţiede mucus sau puroi: unghiul intern, dimineaţa (3).
  • Uscăciune: în cameră încălzită (3).
  • Prurit: aer liber, amel.în (3/1).

 

Vedere:

  • Redusă: seara; încălzită după activitate fizică, când este (3/1).
  • Înceţoşată: fricţionare, amel.de (3).

 

Urechi: 

  • Zgomote, sufluri: sincrone cu pulsul (3).
  • Pulsaţii: noaptea (3).

 

Auz: 

  • Diminuat: răceală, după o (3).

 

Nas:

  • Coriză: secreţie, cu - în cameră încălzită (3).
  • Secreţie: galbenă, dimineaţa (3).

Faţă:

  • Transpiraţie: unilaterală (3).

 

Gură: 

  • Uscăciune, limbă, sete, fără (3).
  • Saliva filantă, aţoasă (3).

 

Stomac:

  • Eructaţii: unt, după ce mănâncă (3) ; grăsimi, după (3); mâncăruri grele, după (3); Greaţă: băuturi calde, la (3).
  • Durere: mâncarea caldă, agrav.de (3).

 

Abdomen:

  • Senzaţie de răceală: mănâncă, după ce (3).
  • Senzaţie de gol: presiune, amel.de (3).
  • Senzaţie de apăsare, ca de la o greutate: menstruaţie, înainte de (3/1).
  • Mişcări, în interior: scaun, înainte de (3).

 

Rect:

  • Diaree: opiu, după (3); supraîncălzit, după ce a fost (3); cameră caldă agrav. (3).

 

Vezica urinară:

  • Micţiuni, frecvente: expunere la frig şi umezeală (3); involuntare, sarcinii, pe durata (3); stă jos, în timp ce (3).

 

Organe genitale masculine:

  • Durere, testicule: stă jos, în timp ce (3).
  • Tumefiere testicule: oreion, de la (3).

 

Organe genitale feminine:

  • Leucoree: cremoasă (3); stă întinsă, în timp ce (3/1).
  • Menstruaţii: numai în timpul zilei (3); dismenoree: udarea picioarelor, de la (3).

 

Laringe:

  • Inflamare laringiană: încălzeşte, dacă se (3; Brom.).

 

Tuse: 

  • Patului, la căldura (3).
  • Stând mult timp întins, agravată. -  şi amel. când se ridică (3).

 

Torace: 

  • Anxietate, stă culcat, când, pe partea stangă (3/1). Durere, aplecarea în faţă amel. (3).

Spate: 

  • Senzaţie de răceală: ar fi stropit cu apă rece, ca şi cum (3); care se extinde spre zona inferioară, ca şi cum s-ar fi turnat apă rece pe spate (3).
  • Durere: amel. de mişcari uşoare (3); ridicare, după aplecare prelungită (3).

Extremităţi:

  • Căldură: picioare: arzătoare, dezvelindu-le (3).
  • Amorţeală: membre inferioare: menstruaţiei, în timpul (3).
  • Durere: aplicaţii reci, amel.de (3); articulaţii, la: căldură, agrav.de (3).
  • Varice: membre inferioare: sarcinii, pe durata (3).

Somn:

  • Poziţie, cu braţele pe abdomen (3).
  • Insomnie: gânduri, de la - aceiaşi idee care este repetată mereu (3), cu tresăriri ale membrelor (3).
  • Căscat: menstruaţie, înainte de (3).

 

Frilozitate: 

  • Pat: întorcându-se, în (3); Menstruaţie, înainte de (3); Ingestia de alimente calde, agrav. (3). Căldura: insuportabilă (3).

 

Transpiraţie: 

  • Nocturnă, pe durata întregii nopţi, însoţită de locvacitate (3/1).
  • Numai pe partea stângă (3).

 

Generalităţi:

  • Stări contradictorii şi alternante (3).
  • Mâncând: saţietate, până la (3). Stare de leşin: cameră închisă, în (3).
  • Durere: pe partea pe care a stat cu puţin timp în urmă (3/1).
  • Întindere: micţiune, înainte de (3/1).
  • Slăbiciune, dimineaţa, stând culcat(ă) (3/1).

 

Alimente:

 

Aversiuni:

Unt (3); ouă (3); fructe (3); carne (3); băuturi calde (3); mâncare caldă (3); pâine (2); băuturi (2); orice (2); lapte (2); ulei (2); carne de porc (2); afumături (2); tutun (2); apă (2); bere (1); pâine intermediară (1); băuturi fierbinţi (1); lapte, dimineaţa (1/1); mâncare sărată (1); dulciuri (1).

 

Dorinţe alimentare:

Mâncare rece (3); băuturi alcoolice (2); bere (2); ouă (2); ouă, fierte moi (2); hering (2); îngheţată(2); unt de arahide (2/1); lucruri răcoritoare (2); acrituri (2); dulciuri (2); ceai (2); tonice (2); coniac (1); pâine (1); unt (1); brânză (1); băuturi reci (1); fructe (1); mâncare foarte condimentată (1); lucruri zemoase (1); limonadă (1); whisky (1); vin (1).

 

Agravare:

Pâine (3); pâine cu unt (3); hrişcă (3); unt (3); grăsime (3); alimente congelate (3); clătite (3); aluaturi, foetaje (3); carne de porc (3); mâncăruri grele (3); mâncare caldă (3); tutun (3); pâine neagră (2); varză (2); cafea (2); mâncare rece (2); alimente uscate (2); peşte, alterat (2); mâncare fierbinte (2); carne (2); carne, alterată (2); lapte (2); ceapă (2); alimente crude (2); cârnaţi (sauerkraut) (2); nap turcesc (2); fasole şi mazăre (1); bere (1); băuturi reci (1); alimente care produc flatulenţă (1); vin (1).

 

Ameliorare:

Băuturi reci (2); oţet (2); mâncare fierbinte (1).

 

 

**************

 

 

Apa De Rozmarin Pentru Ten
Rozmarinul este o planta lemnoasa ce are intodeauna frunzele verzi, in forma de ace cu flori albastre, rosii sau albe.
Ulei De Argan Pentru Par
Uleiul de argan reda stralucirea parului, ingrijeste scalpul pentru o crestere mai rapida si mai deasa a parului si previne ruperea acestuia.
Piese Dezmembrari Auto
Cele mai multe anunturi cu piese auto din dezmembrari se gasesc aici pe AutoStrip.ro
Politica De Returnare
Returnarea se poate face doar pentru produsele noi ce nu au suferit nici un fel de modificari, si care includ toate accesoriile si ambalaje originale.