|
PULSATILLA
de Dr. Ioan Teleianu
Pulsatilla este unul dintre cele mai importante remedii pe care le
întâlnim în practica homeopatică, iar dacă
ar fi să luăm în seamă
caracteristicele sale temperamentale, el este printre cele la care
ne gândim extrem de frecvent, pentrucă portretul său homeopatic
întruchipează cel mai bine trăsăturile generale, atât
de distincte, ale sensibilităţii blânde, tipic femenine,
ale personalităţii care are o mare nevoie interioară
de atenţie, tandreţe şi protecţie şi care,
deopotrivă, cere şi emană dragoste, afecţiune,
calm sufletesc.
Este
vorba deci de atribute ce aparţin, mai mult sau mai puţin, tuturor
oamenilor şi îndeosebi sexului femenin.
Istoric vorbind, Pulsatilla este remediul la care Hahnemann s-a
referit cel mai explicit cu privire la cerinţa studiului temperamentelor
hipocratice şi a diatezelor, în homeopatie, ca element de care medicul
homeopat trebue să ţină seama în mod obligator în stabilirea tratamentului
şi urmăririi evoluţiei bolnavului :
“Deci, utilizarea
medicinală a Pulsatillei va fi cu atât mai eficace, în afecţiunile în care
această plantă este potrivită, în conformitate cu simptomele corporale, cu
cât există în acelaşi timp, la pacient, un caracter timid, cu înclinarea
de a plânge, cu o tendinţă la îndurerare ascunsă şi la o proastă
dispoziţie pe care şi-o petrece în linişte sau în orice caz, un caracter
blând, cu tendinţă de a lăsa de la sine (a ceda), mai ales dacă pacientul
în starea sa normală de sănătate avea o bună dispoziţie echilibrată şi
gingaşă (sau chiar frivolă şi uşor exaltată). Este, deci, în mod
particular adaptată pentru temperamentele lente şi flegmatice; pe de altă
parte, înseamnă că e puţin potrivită pentru indivizi care iau rapid o
decizie şi sunt mai iuţi în deplasările lor, chiar dacă pot părea bine
dispuşi.”
A doua referire,
devenită de asemenea istorică, este legată de numele baronului
Boenninghausen, contemporanul care a înţeles poate în modul cel mai
profund şi a pledat şi dezvoltat enorm doctrina hahnemanniană şi care a
fost vindecat de o tuberculoză galopantă, cu Pulsatilla. Acest remediu i-a
fost recomandat de Dr.Weihe, elev al lui Hahnemann, după primirea unei
scrisori disperate de adio de la prietenul lui suferind. Rezultatul a fost
atât de bun şi surprinzător pentru medicina din acea vreme, încât marele
botanist de atunci, după vindecare s-a dedicat
exclusiv studiului homeopatiei, astfel încât, la 42 de ani, a devenit
personalitatea binecunoscută de ieri şi azi.
De altfel,
literatura noastră abundă în descrieri extrem de colorate privind
tipologia acestui remediu, cum spuneam, preponderent femenin, astfel încât
chiar simpla citire a acestor descrieri livreşti incită cititorul, chiar
şi nemedic, să se apuce de studiul tipologiilor
remediilor, crezând că homeopatia poate fi redusă doar la acest capitol
atât de sugestiv şi agreabil.
Studiul aprofundat al Pulsatillei, ne va
convinge cât de uşor poate fi confundată totuşi cu alte remedii.
Pentrucă, este drept, aspectele de tipologie duc la cunoaşterea mai bună a
terenului bolnavului, element important în medicină în general şi foarte
important în homeopatie, dar nu suficient pentru o bună prescripţie
homeopatică; ele nu conduc, numai prin aceasta, la descoperirea remediului
adecvat, cel corespunzător bolii naturale, cel de care are nevoie
pacientul (chiar dacă ne pot indica elemente extrem de utile privind
dinamica acţiunii sale terapeutice, în cazul diatezei pacientului
respectiv). Invers, neglijarea sau necunoaşterea valorii şi ponderii
acestor trăsături, duce la luarea în calcul a unei simptomatologii globale
amestecate, insuficient filtrate, iar remediul ce va fi ales va corespunde
şi unor simptome caracteristice diatezei, nu numai celor ale bolii
naturale actuale. Prescripţia în acest caz,
neconformă metodei, va fi de eficacitate limitată şi incertă de la
început.
SURSA
Preparatul
homeopatic este obţinut din planta Pulsatilla nigricans, asemănătoare cu
Pulsatilla pratensis, şi face parte din familia Ranunculacee, ca şi
Aconitum, Cimicifuga şi Staphysagria (a nu se confunda totuşi
cu o altă rudă a sa, mai decorativă,
Anemona pulsatilla sau Pulsatilla vulgaris).
Este vorba de o
plantă ierboasă, perenă, care preferă zonele deschise, de dealuri şi coline,
trăind în special în ţările Europei centrale şi nordice,
cu sol nisipos şi calcaros, remarcată prin florile sale superbe ca aspect,
în formă de clopot de culoare mov, cu nuanţă sobră purpurie şi cu un
contur auriu discret, complex coloristic extrem de frumos, dar şi uşor
estompat, ca şi când
planta nu îndrăzneşte să scoată mai în relief farmecul estetic al
culorilor prea vii.
Interiorul ascuns de petale este în schimb de o
distincţie impresionantă, fiind intens
aureolat,
în faza deplinei înfloriri, de galbenul portocaliu al unor
stamine superbe.
Frunzele
sunt de două tipuri: unele penate, care cresc stufos la baza tulpinei, la
nivelul solului, cu o despicătură adâncă, asemănătoare ferigii, iar altele
lungi, asemeni unui deget, segmentate în trei, încercuite de tulpiniţe cu
flori.
În pământ, planta are un rizom gros, care-i conferă soliditate şi
stabilitate în faţa vânturilor din zonele în care creşte, în comparaţie
cu făptura mai firavă dar mlădioasă a tulpinii sale, mult încercată de
intemperii.
Florile se deschid în aprilie, fapt ce i-a adus chiar o poreclă „Floarea
de Aprilie” şi este interesant de menţionat şi faptul că se cunoştea din
vechimi (Dioscoride) că în perioada înfloririi, chiar mirosul florilor şi
frunzelor rupte sau strivite, provoacă dureri de cap, iritaţii oculare şi
chiar accese lipotimice.
Uneori, spre deosebire de Pulsatilla vulgaris, planta înfloreşte şi în
septembrie, în mici mănunchiuri, ca şi când ar avea nevoie de condiţii de
protecţie şi de armonie comunitară, prefigurând cumva, încă unul din
indiciile semnificative ale personalităţii remediului, acel refuz
binecunoscut al singurătăţii.
DENUMIRI, SEMNIFICATII
Planta are numeroase denumiri, unele sugerate de zonele
preferate, altele de caracteristicile tulpinii şi florilor, iar
descrierile din diferite lucrări de homeopatie îi conferă aproape la
unison o personalitate aparte, printre remedii, legată tocmai de
sensibilitatea, de apariţia ei sfioasă şi fermecătoare în toiul
primăverii, cu toate frământările dezvoltării sale interioare, a
drăgălăşeniei ei de solie încă crudă, vestitoare de anotimp, care are încă
nevoie de sprijin şi protecţie, etc.
Până şi denumirea populară românească de „Dediţel”, pare să semene cu un
diminutiv al unei fiinţe dragi, alintate, în cadrul familiei sale.
I
se mai spune „Floarea de vânt” care se apleacă dar încearcă
totodată să-şi menţină verticalitatea în faţa vitregiilor, explicând parcă
simbolica nestatornicie tot bine cunoscută a remediului;
sau încă „Floarea de Paşti”, pentru frumuseţea culorii galben-aurii a
sucului extras, folosit în ţările vestice pentru colorarea ouălelor de
Paşti.
Afinitatea sa pentru zona ochilor pare a fi de dată foarte veche, în
scrieri menţionându-se o altă trăsătură semnificativă şi anume legenda că,
la vederea ei, i-au dat lacrimile zeiţei Venus, sugerând şi aici condiţia
Pulsatillei noastre, atât de frecvent şi uşor înlăcrimată.
De altfel, Stoerk, predecesorul lui Hahnemann în
folosirea medicinală a Pulsatillei, o folosea în afecţiunile cronice ale
ochilor (cataruri, amauroză, pete pe cornee). Teste povesteşte efectul
acesteia în cazul unei fetiţe cu amauroză bilaterală, din naştere,
vindecată în două luni de tratament, administrându-i-se în interior un
extras al plantei şi o pulbere uscată. O durere puternică i-a produs o
explozie de lacrimi iar apoi a survenit efectul curativ. De câte ori nu
constatăm la Pulsatilla, după o explozie de lacrimi, un zâmbet cuceritor
de fericire !
Hamilton scrie că această plantă are un gust extrem de înţepător asupra
limbii şi foselor nazale iar planta uscată păstreză multă vreme o
puternică amărăciune, dacă este mestecată. Nu este nici un secret,
conchide el, că Pulsatilla este dulce şi prietenoasă dar poate fi şi amară
şi afurisită, uneori, când te apropii prea iute şi dur de ea.
Provingul remediului a fost realizat chiar de
Hahnemann, pe sine şi pe familia şi colaboratorii săi apropiaţi. S-a
folosit sucul întregii plante expuse la soare. Textul lui a apărut în
1805, în limba latină sub titlul „Fragmenta de viribus medicamentorum
positivis sine in sano corpore humano” (Fragmente asupra efectelor
pozitive ale medicamentelor observate la omul sănătos). Patogenezia
Pulsatillei apare în partea a 2-a a vol.2 din Materia Medica Pura,
Hahnemann menţionând la sfârşit şi observaţiile patogenetice ale altor
autori ai vremii (Ant. Stoerck, Saur, Heyer, Bergins, Hellwing, etc.).
Ceea ce este demn de remarcat, încă din primul moment al citirii atente a
acestei patogenezii, este faptul că marele Hahnemann menţionează, la
început, durata acţiunii, aşa cum o va face în toate descrierile sale
despre remedii, spunând că: „Acţiunea durează cel mai adesea optzeci de
ore...”, remarcă ce trebue avută în vedere şi la alte remedii, ea
putând fi un indiciu de luat în seamă şi în aprecierea duratei agravării
homeopatice sau a ritmului repetării prizelor succesive.
Această patogenezie, scrisă de Hahnemann, este extrem de colorată, astfel
încât, obişnuiţi cu textele mai mult sau mai puţin prelucrate şi
supersistematizate ale materiilor medicale mai noi şi recitind unele
pasaje, regăsim precizări de o enormă importanţă, chiar legate de unele
simptome sau modalităţi bine cunoscute ale acestui remediu. Aşa este, de
exemplu, caracterul anxios al căldurii nocturne de care se plânge
Pulsatilla, cu o congestie subită şi transpiraţie a feţei, fără sete, cu
cearcăne violacee asemănătoare celor din sincope, cu senzaţie de căldură
în tot corpul, cu excepţia mâinilor, stare însoţită de insomnii şi dureri
de cap, sau de jenă dureroasă supraorbitală, ce fac atât de penibile, o
ştim din practică dar prea simplist, nopţile blândei Pulsatilla. Iar lipsa
dorinţei sau dezgustul pentru pâine şi carne sunt atribuite, simplu şi
clar, constatării că la Pulsatilla alimentele nu prea mai au gust, „gustul
cărnii fiind chiar abolit”. Toate acestea, în timp ce se plânge de
eructaţii „cu gustul alimentelor” sau cu gust amar. Ca şi când totul se
petrece prioritar la nivelul percepţiilor. Nu rareori ni s-a întâmplat ca
unii pacienţi să se plângă, de nimic altceva, decât de abolirea gustului
sau mirosului, tulburare persistentă după episoadele acute ale unor boli,
care în fazele subacute ar fi avut, poate, nevoie de Pulsatilla.
Denumiri străine:
-
Wind Flower, Pasquo-Flower, Easter
Flower
(engleză) ;
-
Anémone des prčs, Coquelourde (franceză)
- Küchenschelle
(germană)
TROPISME, ACTIUNI
În general medicamentul acţioneaza rapid, sub forma tincturii mame
1:2, constituenţii săi activi fiind asemănători
camforului, astringenţi, similari celor din plantele înrudite din genul
Ranunculus. Absorbţia sa este rapidă, afectând cel mai adesea sistemul
nervos central, aproape imediat, faţă de calea obişnuită a absorbţiei
gradate din intestin, trecând prin ficat şi apoi în circulaţia generală.
Doza recomandată, in forma lichidă, este de câteva picături, direct pe
limbă sau diluate în puţină apă. Dozele mai mari nu vor fi mai eficiente,
dacă cele mici nu au avut efect. Pur şi simplu asta înseamnă că planta nu
este indicată. Ingestia unor cantităţi mari (deobicei peste 30 de
picaturi) poate produce efecte puternice asupra sistemului nervos autonom,
cu apariţia unei senzaţăii de frig (rece), a unei transpiraţii reci si
chiar a ameţelilor, in timp ce dozele mici nu prezintă nici un fel de
efecte secundare (M. Moore)..
Este de reţinut această comportare diferită, care poate să pară
ciudată, dar daca o doză mică de Pulsatilla afectează exclusiv creierul,
dozele mari (diluţiile joase) absorbite în circulaţia generală vor avea
cert un efect preponderent somatic.
Floarea de
Pulsatilla conţine cantităţi semnificative de Kalium sulphuricum, un
remediu oarecum asemănător, considerat corespondentul său mineral, un fel
de Pulsatilla blând, mult mai iritabil, dar şi cu unele similitudini din
patologia fizică (catar tubar, inflamaţii cronice ale sinusurilor, acuze
respiratorii şi manifestări astmatiforme, artrite, etc.). mai ales
cronice.
Cu toată
descrierea tipică a temperamentului Pulsatillei, în sfera sa mentală,
aceasta pare să nu aibă o acţiune prea marcantă asupra ţesutului nervos.
În schimb există, la
acest remediu, tropisme deosebite, după cum urmează:
-
Acţiune asupra aparatului vascular, în special asupra
circulaţiei venoase, care este mai înceată, datorită se pare unei
fluidităţi mai reduse, unei concentraţii crescute, care favorizează stază
venoasă; astfel de modificări au loc şi în structurile pereţilor
vasculari, crescând fragilitatea capilară şi producând cu uşurinţă destul
de mare spargeri de vase, sufuziuni, extravazări, etc., după lovituri
uşoare, minime contuzii sau chiar spontan;
-
acţiune profundă asupra mucoaselor, explicând
manifestările catarale frecvente cu secreţii uneori abundente, de culoare
galben-verzuie, de aspect îngrijorător dar neiritante; acestea devin
adeseori trenante, după trecerea fazei acute şi justifică renumele
efectului de drenaj al Pulsatillei, în fazele inflamatorii subacute ale
mucoaselor. Se remarcă acest tropism în special la mucoasele arborelui
respirator, tubului digestiv, aparatului genito-urinar, ochilor şi
urechilor, producând tulburările specifice ale remediului la toate aceste
nivele (cataruri, dispepsii, tulburări ale schimburilor nutritive, etc.).
În acelaşi cadru este de menţionat tropismul pentru membranele seroase
ale articulaţiilor.
-
Există şi un tropism cutanat, provocând erupţii
morbiliforme care, în contextul celorlalte manifestări catarale (ochi,
rinofaringe, etc.) simulează tabloul clinic asemănător debutului rujeolei,
fapt ce i-a adus îndreptăţita reputaţie de remediu curativ de elecţie în
această boală;
-
Are influenţă şi asupra aparatului genital, legată de unele
dereglări hormonale (hipofiză, tiroidă, ovare, testicule) ce pot fi
detectate frecvent în practică sub forma unor disfuncţii exteriorizate la
nivelul acestui aparat.
Polimorfismul simptomatologiei sale, adesea derutant prin schimbările
neaşteptate ale localizărilor dar şi ale senzaţiilor şi tipurilor de acuze
şi ale intensităţii acestora, fac ca spusele Pulsatillei, să nu ofere
medicului un tipar simptomatologic prea coerent, la prima consultaţie. În
plus, deşi blândă şi docilă, mai este şi sfioasă şi taciturnă şi adesea
răspunde prin monosilabe, ca şi Sepia sau Natrum muriaticum, mult
diferite, dacă trecem peste această asemănare.
Toate aceste tropisme şi acţiuni, evocate pe scurt mai sus, stau la
baza sindroamelor morbide dominante pe care le găsim menţionate în
diferitele publicaţii mai extinse, sub o formă didactică, preponderent
fiziopatologică (şi extrem de concis de ex., după Duprat) şi anume:
o
sindromul anemic, de tip clorotic;
o
sindromul cataral, la nivelul tuturor mucoaselor;
o
sindromul de stază venoasă şi circulatorie, cu distensii
capilare, varice;
o
sindromul de hipofuncţie ovariană;
o
sindromul de dispepsie catarală, acută şi cronică;
o
sindromul reumatoid, acut şi cronic;
o
sindromul morbiliform.
APARITIA PACIENTULUI LA CONSULTATIE
Ne-am mai referit, fugitiv, la această ipostază. Câteva amănunte se impun,
pentru că în homeopatie trebue să ne obişnuim cu felul meticulos de a
observa fizionomia şi atitudinile bolnavului, încă de la intrarea în
cabinetul de consultaţie.
Trebuie ştiut în mod clar că multe din trăsăturile deja menţionate, ce par
destul de distincte pentru acest remediu, nu trebue atribuite din capul
locului Pulsatillei, fără a fi analizate cu toată atenţia, situaţie care
este şi mai pretenţioasă dacă ne referim la simptomele clinice, propriu
zise ale remediului. La primul contact cu medicul, de cele mai multe ori
orice persoană de sex femenin se prezintă la consultaţie cu o notă de
amabilitate şi circumspecţie. Pulsatilla, deşi aşa tăcută şi inhibată, cum
apare în primul moment, va intra în cabinet, dacă s-ar putea spune, cu
zâmbetul „pe obraji”, cu jenă cochetă, gata să placă şi să colaboreze,
însă nu va şti cu precizie cu ce să înceapă. Se va comporta în mod blând,
ascultător, fără un aplomb deosebit şi în genere, ne având un tipar clar
al simptomelor sale răvăşite, va furniza elemente destul de disparate, de
cele mai multe ori neconcludente nici pentru un homeopat cu experienţă.
Iată o primă surpriză pentru un remediu cu un portret atât de colorat şi
distinct.
De aceea, vor fi de ajutor, unele informaţii date de persoana care
însoţeşte Pulsatilla la consultaţie, mama de regulă, pentru că şi nevoia
de a fi însoţită de cineva „de încredere” este frecventă la acest remediu.
Dificultatea nu ţine neapărat numai de starea sa emoţională, fragilă, ci
pur şi simplu de patologia sa versatilă, mobilă, cea care se referă chiar
la acuzele fizice şi la caracterul lor contradictoriu, schimbător: „se
simte excelent o oră şi mizerabil în ora următoare”, spune un autor (S.M.
Guanavante).
Nu rareori, povestind unele necazuri, referindu-se la unele mici mofturi
infantile sau la unele scene emotive, va lăcrima extrem de uşor, pentru
ca, pe moment, la o glumă sau încurajare, să zâmbească cu lacrimi cu tot,
care vor dispare aproape imediat, ca prin farmec. Îi dau lacrimile de
bucurie şi după un „mulţumesc” amabil, iar şcolarul mângâiat
de profesorul lui cu blândeţe
sau lăudat electiv, în faţa celorlalţi colegi, va face acelaşi lucru. O
privire mai severă sau rătăcită, necontrolat, a medicului, o va pune pe
gânduri sau speria destul de uşor, iar o îmbărbătare îi va da aripi. A
doua oară va veni singură la consultaţii iar când va fi gravidă, se şi
spune în cărţi, va prefera să fie asistată de medicul mamei sale, în care
are încredere.
În orice caz, comunicarea la prima consultaţie se va situa deci, de cele
mai multe ori, la nivel general, cum se spune, între suferinţe şi
drăgălăşenii, iar medicul va sesiza în patologia ei multe simptome
răvăşite, unele fără mare importanţă, ce vor fi prezentate exagerat, şi
invers. În plus, la unele simptome evocate sugestiv de medic, Pulsatilla
va fi rapid de acord cu el, fiind extrem de influenţabilă, făcându-i chiar
plăcere să-şi arate acordul facil cu părerea acestuia, de dragul
conversaţiei.
Se vor putea desprinde,
totuşi, unele idei legate de cauzalitatea acuzelor sale şi de
localizarea preponderentă a patologiei sale clinice. Din acest punct de
vedere nu trebue să
ne scape o frecventă constatare şi anume că debutul suferinţelor ei mai
marcante, în special cele de ordin mental-emoţional, poate apare în
unele momente de cumpănă, pe care Pulsatilla intuieşte că nu le poate
surmonta singură, prea departe de protectorii ei apropiaţi: plecarea de
acasă, stabilirea chiar şi temporară într-o altă localitate, la studii
de ex., schimbarea locuinţei prin căsătorie, dacă nu chiar actul
căsătoriei în sine, graviditatea sau apropierea naşterii, apoi grijile
creşterii copiilor, etc. Veţi constata că totul reintră în ordine mai
ales dacă simte că primeşte ajutor din partea celor dragi, adesea fiind
nevoie să vină chiar mama sa să o ajute. Ce frumos au reintrat în ordine
multe din simptomele unei paciente studente, după ce a venit şi mama ei
să locuiască cu ea în oraşul universitar în care îşi făcea studiile (mai
ales că "protectorul" ei temporar, un coleg, o decepţionase) !
MANIFESTARILE
CLINICE
TIPOLOGIE
Aşa cum am mai menţionat, Pulsatilla întruchipează
poate cel mai bine tipologia femenină. De aceea descrierile portretului
său temperamental abundă în descrieri uneori mult prea romanţate. De
această dată, ne vom referi, punctual, la aspecte care să nu ne scape,
chiar dacă unele au fost deja evocate.
Este un subiect limfatico-sanghin, extrem de sensibil, impresionabil,
emotiv şi timid, timiditatea sa manifestându-se destul de vizibil prin
îmbujorarea feţei, ceea ce îi dă o notă specifică, Pulsatilla afişând un
fel de sfioşenie docilă, plăcută, care parcă aşteaptă, cum am mai spus,
înţelegerea şi protecţia persoanei de alături.
Adeseori, când intră în cabinet, ai impresia că ochii ei sunt gata să
lăcrimeze de emoţia întâlnirii, iar privirea sa blândă şi uşor jenată îţi
spune că poate fi cu uşurinţă afectată chiar şi de o privire mai puţin
prietenească sau aspră, putând face cale întoarsă dacă interlocutorul pare
ostentativ. Pulsatilla, nu numai copil ci şi adult tânăr, vine la
consultaţie însoţită, cel mai adesea. de cineva apropiat. Nu
este în cauză numai sensibilitatea ei care o face uşor reactivă, uşor de
inhibat, de dominat cum s-ar crede, sau sugestibilă, deşi toate aceste
trăsături îi aparţin cu prisosinţă. Este ceva mai profund la acest remediu
şi anume nevoia permanentă a unei certe dovezi de înţelegere, sprijin, de
securizare interioară şi stabilitate, fără de care edificiul ei pare că se
clatină.
De
aici şi caracterul său schimbător, deseori ascuns sub masca unei
spontaneităţi directe, copilăreşti, care este în acelaşi timp cooperant dar şi
ezitant. La fel, mobilitatea, schimbarea uneori bruscă a dorinţelor şi
reacţiilor sale, variabilitatea spontană, neaşteptată, chiar a multor
manifestări fiziologice şi patologice, la Pulsatilla.
Până
şi răspunsul prompt la consolare, bine-cunoscut la acest remediu, este
acceptat rapid, ca o necesitate stringentă a restabilirii echilibrului
interior afectat, atât de fragil.
La Pulsatilla deci, lucrurile se întâmplă direct, aparent emoţional, nu
trec mai întâi prin acel filtru preponderent raţional, cum se întâmplă la
Natrum muriaticum, tot unul din remediile cu sensibilitate recunoscută.
Asta nu însemnează că totul se petrece fără un simţ al controlului. Dacă
ne referim, de exemplu, la acea aversiune faţă de sex, puţin cam exagerată
în unele scrieri, ea „se bazează şi pe precepte şi convingeri morale sau
religioase adânc înrădăcinate” (Roger Morrison), ideile sale
morale fiind adesea pătrunse de un puritanism
juvenil.
Se scrie, în texte, că Pulsatilla are într-atâta nevoie de protecţie
încât, multă vreme, între ea şi mama sa, persistă încă legătura vitală a
cordonului ombilical, că ea rămâne cu o stare de dependenţă faţă de cei
apropiaţi, pentru că organismul său având unele funcţiuni încă imperfecte,
le maturizează şi compensează în timp, deci ulterior. Şi aceste ipoteze
par să fie confirmate de constatările clinice.
Totuşi Pulsatilla este recunoscută şi pentru dogmatismul său, din care
nu pare să mai fie chiar atât de uşor scoasă sau influenţabilă şi nici
schimbătoare, fiind de această dată,
iată poate chiar rezultatul stabilităţii regăsite, cunoscută
pentru încăpăţânarea ei posibilă, când nu va ceda nici un centimetru din
una sau alta din convingerile sale.
Este vorba, în mod cert şi aici, de nevoia sa vitală de sprijin, atenţie,
dragoste – proiectate, într-un fel sau altul.
Ea va colabora cu ceilalţi dacă aceştia vor fi loiali, atenţi şi
respectuoşi, pentru că ţine enorm la aceste valori; îşi va accepta total
partenerul de viaţă dacă acesta va fi tandru, protector şi va avea
calităţi care să-i atragă şi admiraţia, fiind extrem de geloasă şi
egoistă, pentru că satisfacţiile sale supreme vor rămâne în registrul
celor mai directe şi juvenile aspiraţii. O clipă afectate toate acestea,
ea va suferi şi va căuta echilibru, de multe ori de una singură, între
credinţă şi speranţă, semn tot al nevoii supreme de protecţie.
O
excelentă viziune asupra remediului o găsim exprimată de Guy Loutan, care
remarcă faptul că la Pulsatilla „...totul se demontează, lucrurile nu
mai au legături cu nimic. Totul pare un decor. Ne mai existând legături
între lucruri, totul e descompus în elemente. Este imobilizată într-o idee
fixă pe care n-o poate lega de nimic. Ne mai fiind în raport cu nimic, ca
parte din tot, ea nu ştie unde se află în cadrul acestei creaţii. Işi
pierde reperele...”
Cu
alte cuvinte, am zice că remediul are darul de a putea aduce „părţile”
înapoi la „totul” lor.
Îndrăznesc să cred, cunoscând câteva situaţii în care Pulsatilla a putut
face ceea ce nici un alt medicament nu a putut, că acest remediu,
care caută într-atât salvarea supremă, o poate şi restitui,
în conjuncturi critice, atunci când condiţiile aduc organismul în impas
vital şi când este nevoie de o totală protecţie, pe care în termeni
ipotetici, în viaţă, numai mama, creatorul copilului neputincios, şi-o
atribuie, prin procesul divin al creaţiei. Nu este o afirmaţie hasardată.
A realiza, în cazul unei prezentaţii pelvine, cu câteva zeci de ore
înainte de naştere, culbuta şi intrarea în ritmul normal al travaliului,
este o ispravă pe care, din câte am citit, numai Pulsatilla o poate
realiza. Să ne reamintim că şi Boenninghausen a fost salvat de la moarte,
în urma bolii de care a suferit, cu firava, instabila, înlăcrimata,
emotiva, tandra, etc., dar atât de miraculoasa şi distinsa Pulsatillă.
CAUZALITATI
Printre acuzele cele mai frecvent întâlnite, legate de unele cauzalităţi
sau factori declanşanţi, menţionăm:
Ř Tulburările gastrice, de tip indigestie,
din cauza alimentelor grase, patiseriilor, cremelor, apărute chiar din
perioada copilăriei;
Ř Răcelile
frecvente sau alte tulburări pe vreme umedă sau după
contactul picioarelor cu apa, chiar după ploi de vară sau
activitate în locuri umede;
Ř Acuze
apărute după suprimarea menstrelor, sau suprimarea menstrelor
după emoţii, răceli, picioare umede, etc.
Ř
Urmări ale unor boli infecţioase
(rujeolă, oreillon) sau vaccinări;
Ř
Abuzul de diferite preparate, de regulă
anti-anemice (fier); s-a putut remarca faptul că patologia Pulsatillei
este legată sau declanşată de perioada pubertăţii (femeia mai în vârstă,
de mai târziu, va spune că „problemele mele au început odată cu vârsta
pubertăţii”. Să ne amintim şi de remarca: „roşeşte ca o adolescentă, de
această dată simptomul putând apare şi la vârsta adultă.); se pot adăoga
bolile în urma abuzului de ceai, Cham., Chin., Merc., Sulph.
Ř
Blândeţea sa poate constitui
un fel de cauzalitate sau factor favorizant al multor stări de
suferinţă de ordin mental-emoţional, pentru că
ea poate îmbrăca, cu timpul, aliură patologică, ducând
la resemnare şi pasivitate extremă; Pulsatilla îşi
va interioriza problemele (urmările unor frici, a necazurilor,
geloziei, umilinţelor şi jignirilor, emoţiilor puternice
supraliminare, etc.) şi va cădea pradă acestora, aşteptând
de la ceilalţi sprijinul de care are adesea atâta nevoie şi
mai ales în momentele oportune. Se ştie că acest remediu,
datorită sensibilităţii sale, are destule dificultăţi
de a se integra într-un grup (Horvilleur), simpatia şi respectul
celorlalţi fiind un fel de hrană morală, vitală.
Această remarcă este într-atât de importantă încât
Pulsatilla poate fi indicată şi în situaţii de retard
afectiv la copii.
SIMPTOME DOMINANTE
Există autori care, în urma experienţei, au ajuns la concluzii foarte
sigure, cu privire la valoarea absolută sau prioritară a unora din
simptomele unor mari remedii, cum e şi Pulsatilla, astfel încât le-au
conferit acestora atribute determinante în stabilirea diagnosticului de
remediu.
Nash, de exemplu, menţionează şase elemente clinice importante
diagnosticului la acest remediu, astfel:
-
Caracter dulce, blând, gentil, amabil, trist şi descurajat, care plânge
uşor, are păr blond sau în orice caz mai deschis, ochi albaştri, faţă
palidă, muşchi moi şi flasci;
-
Caracter schimbător. Totul se schimbă la Pulsatilla. Durerile ca şi
tumefacţiile se mută de la o articulaţie la alta. Hemoragiile apar, apoi
se opresc sau sângerează din nou. Nu există două scaune la fel, două
accese febrile asemănătoare, etc.;
-
Gust rău în gură, agravat dimineaţa, cu mare uscăciune a gurii dar cu
absenţa setei;
-
Tulburări digestive frecvente, apărute cu uşurinţă îndeosebi în urma
patiseriilor sau mâncărurilor bogate şi grase;
-
Toate mucoasele produc scurgeri neiritante şi vâscoase (groase);
-
Cicluri întârziate, puţin abundente. Menstre suprimate mai ales după
udarea picioarelor;
Trebue să menţionăm, printre marile simptome
ale remediului, întâlnite mai frecvent în practică, şi următoarele:
Simptome mental-emoţionale:
- Sentiment de
abandon.
- Docil, supus
(ascultător), îngăduitor, care nu poate refuza pe nimeni.
- Foarte înţelegător
faţă de problemele celorlalţi; Dă, pentru a primi.
- Poate avea idei
rigide, moralizatoare, dogmatice (într-un stadiu mai avansat).
- Pretenţios
(meticulos) Nehotărât.
- Frică de locuri
strâmte; în aglomeraţii; când e singur; de întuneric; de nebunie.
- Poate deveni
manipulativ pentru a atrage atenţia.
- Aruncă
responsabilitatea asupra altora.
- Autocompătimire.
- Oarecare teamă de
sexul opus;
- Energie sexuală
mare, cu accent mai mare pe legătura sufletească decât cea fizică sau
refuz pe motive morale sau religioase;
- Gelozie marcată;
-
Suspicios (neincrezator), considerând pe toata lumea duşmanul său
(iluzii, gr.2)
-
Antipatie inexplicabilă pentru o anume persoana (remediu unic, gr.1)
Simptome generale:
- Friguros, totuşi
absolut intolerant faţă de orice formă de căldură.
- Frilozitate în
perioadele dureroase (totuşi cu aversiune la căldură).
- Variabilitate a
simptomelor.
-
Tulburări unilaterale; la Pulsatilla simptomele se manifestă numai
într-o jumătate a corpului ( de exemplu, migrene pe o parte, uneori
lăcrimare unilaterală, transpiraţie sau alopecie unilaterală; la bărbat,
până şi pilozitatea feţei poate fi inegală în cele două jumătăţi; un
picior sau mână caldă şi de cealaltă parte rece, etc.);
- Durerile dispar
treptat – după debut brusc sau gradat.
- Dureri de dinţi
ameliorate la frig, rece, agravate de căldură şi mâncare caldă;
-
Cefalee, migrenă legată de ciclu, la menopauză, la căldură, la soare,
fiind ameliorată în aer liber, cu aplicaţii reci, de bandă strânsă pe
cap.
-
Ameţeală, mai accentuată când priveşte în sus, în timpul ciclului,
ameliorată culcat;
- Absenţa setei.
- Prezintă în
permanenţă tulburări, începând de la pubertate.
- Menstrele pot apare
în timpul alăptării, sau apariţia de secreţie lactată mult timp după
înţărcarea copilului;
-
Senzaţie de apă rece turnată pe spate;
Simptome fizice:
- Se înroşeşte cu
uşurinţă.
- Varice; plenitudine
(stază) venoasă.
- Scaune variabile.
- Menstruaţii cu
sânge închis, întârziate ( la pubertate), în cantitate redusă,
neregulate.
- Astm; Dispnee sau
opresiune toracică, stând culcat, noaptea, sau după răceli, emoţii,
căldură; Palpitaţii mai severe noaptea, în pat sau culcat pe partea
stângă;
- Tuse cu
expectoraţie neaderentă dimineaţa şi uscată seara.
- Coriză alergică;
- Catar nazal cronic;
- Obstrucţie nazală
în timpul nopţii (preferând nara dreaptă).
- Secreţie groasă,
galbenă, verzuie, respingătoare; agravată în camere încălzite, amel. în
aer liber.
- Conjunctivită
alergică sau infecţioasă; mâncărimi şi lăcrimare, ameliorate de comprese
reci; canal lacrimal blocat la copiii mici (Sil.)
- Senzaţie de gol în
stomac la băutorii de ceai.
- Otită medie la
copii; agravată noaptea, agravată de căldură; copilul scânceşte; vrea
consolare.
-
Inflamaţia glandelor: parotide (metastaze urliene), sâni (mastite, în
special după oreillon), ovare (ovarite, cu menstre întârziate),
testicule (orhite cu sensibilitate la atingere, varicocel, metastaze
urliene, etc.), prostată (prostatite, tumefiere a cordoanelor
spermatice);
-
Galactoree, mastită, chist mamar;
- Urinare
involuntară, mai ales în timpul sarcinii, la emoţii sau când tuşeşte;
- Hemoroizi
Modalităţi:
Agravare:
·
în camera caldă;
·
în cameră neaerisită;
·
la aplicaţii calde;
·
culcat pe partea dureroasă;
·
stând în picioare;
·
seara spre crepuscul (Phos.);
·
cu picioarele atârnate;
·
de presiunea atmosferică joasă;
·
abuz de fier;
·
la începerea mişcării (gr.3), dar amel. la mişcare
continuă (gr.3).
·
în poziţie culcat pe partea stângă (gr.3).
·
mâncând până la saţietate.
Ameliorare:
·
în aer liber.
·
aer curat (vrea ca ferestrele şi uşile să fie deschise,
camera să fie aerată).
·
mişcări blânde.
·
mers lent (gr.3).
·
în poziţie culcat pe spate (gr.3).
·
alimente şi băuturi reci;
·
la consolare;
RELATII
Remedii complementare : Silicea, Lycopodium,
Kalium sulphuricum, Tuberculinum, Calcarea carbonica.
Silicea este cronicul Pulsatillei în aproape toate bolile.
Urmează şi este bine urmat de Kalium sulphuricum, care este analogul său
chimic.
Este
unul dintre cele mai bune remedii cu care se poate începe tratamentul unui
caz cronic, alături de Calc. şi Sulph.
Urmează bine după : Kali-bi., Lyc., Sep., Sil.,
Sulph.
Miasmatic, Pulsatilla se apropie cel mai mult
de terenul tuberculinic şi de psoră.
Există lucrări şi fapte de observaţie care au remarcat la Pulsatilla, o
evidentă asemănare cu alte remedii, în special legată de anumite
manifestări dominante, respectiv psihice, fizice sau locale. Cele mai
interesante şi totodată dificil de tranşat în practică, mai ales urmărind
evolutiv anumiţi pacienţi, sunt cele referitoare la comparaţia unor
simptome mentale ale Pulsatillei, cu cele ale Sepiei sau Natriului
muriatic. Este ca şi când unii pacienţi se află undeva la mijloc, între
descrierea acestor remedii, considerate ca extreme. Am fost deseori tentat
să exprim public faptul că, între ele, trebue să mai fie un alt remediu
care n-a fost încă descoperit. Acelaşi lucru se poate spune şi cu privire
la apropierea Pulsatillei de Arnica, legat în special de fragilitatea
vasculară şi de traumele profunde vitale. Există de asemenea un remediu
mai puţin cunoscut, Aristolochia clematitis, care este asemănător
Pulsatillei pe planul simptomelor fizice. Ca să nu mai spunem că
Pulsatilla de ieri, tânără şi fermecătoare de la pubertate, apare mult mai
târziu, cel puţin în ceea ce priveşte unele stări (extremă prudenţă,
timidă, indecisă, incapabilă să se decidă în orice – cum remarca Allen),
ca un Graphites la menopauză, sau ca mama, tot de mai târziu, a multor
alte remedii din grupul Calcarea.
Desigur, cărţile de Materia medica abundă în prezentări dintre cele mai
exacte şi minuţioase cu privire la toate simptomele remediului. O
înşiruire exaustivă de tip monografic a acestora, în cazul de faţă, s-ar
fi îndepărtat de scopul propus, acela de a oferi medicilor homeopaţi
debutanţi noţiunile de bază şi a sublinia unele adevăruri fundamentale şi
a face unele reflecţii clinice privind un remediu sau altul.
Este
de aceea mai de folos, în stabilirea corectă a remediului, înlănţuirea pe
capitole a simptomelor esenţiale, ce pot fi găsite rapid în repertorii
sau verificate în cărtile de materia medica, de medicii care studiază
homeopatia.
POSOLOGIE
În
homeopatie nu se pot da indicaţii prea amănunţite în legătură cu
folosirea diferitelor diluţii şi potenţe, după cum nici experienţa unor
autori care preferă sau recurg la unele formule-standard, nu pot fi
generalizate. Aceasta pentrucă în posologie, ca nicăieri pe parcursul
însuşirii homeopatiei, nu se demonstrează mai bine că în această zonă a
terapeuticii homeopatice este vorba atât de ştiinţă cât şi de artă, arta
de a trata şi urmări evoluţia spre vindecare. Calea aceasta a vindecării
este o luptă continuă cu cele mai diverse şi uneori neaşteptate piedici pe
care remediul le întâlneşte în confruntarea sa cu meandrele reactivităţii
perturbate de boală. Remediul, folosind forţa similarităţii sale trebue să
câştige, pas cu pas şi din aproape în aproape, fiecare bătălie până să
câştige victoria finală, iar fiecare bătălie are nevoie de strategia sa.
Nimic nu este mai mobil în disciplina noastră decât folosirea corectă a
diluţiilor şi potenţelor remediilor.
Un
singur lucru e sigur: dacă remediul este stabilit pe baza legii
similitudinii, el va acţiona negreşit în mod favorabil, în orice diluţie.
Durata şi profunzimea acţiunii sale sunt subordonate, de acum, unor
situaţii variabile care trebue să ţină seama de legea individualizării.
Cine ştie să individualizeze ştie şi că asta înseamnă unitate în
diversitate iar acest lucru nu se mai poate standardiza. Cu timpul,
experienţa va permite fiecăruia să realizeze mai uşor şi acest lucru. Dacă
Hahnemann a plecat cu un regret din lumea noastră, cu siguranţă că acesta
a fost regretul său, acela de a nu fi putut să lase posterităţii decât
regulile generale ale posologiei homeopatice. Cu siguranţă că şi-ar fi
dorit mai mult.
În
privinţa Pulsatillei, de asemenea sunt indicate toate diluţiile.
În
diluţii joase, Pulsatilla este un remediu cu o mai mare sferă de acţiune
asupra ţesuturilor congestive, a mucoaselor în general, prilejuind pe bună
dreptate homeopaţilor francezi să-l numere printre cele mai bune remedii
de drenaj ale acestor zone, în special în fazele ce urmează manifestărilor
acute. Să ne amintim de efectul acestor diluţii în unele boli eruptive,
după dispariţia erupţiilor sau în cazul unor metastaze intra-glandulare.
În aceste situaţii chiar şi prizele repetate la intervale mai mici sunt
posibile.
La
diluţii înalte, preferabil progresive, se pretează cel mai bine afectările
cronice, înveterate, acuzele tenace la tratamentul obişnuit, combinat
eventual cu cel etiologic şi miasmatic, aşa după cum cere ştiinţa
vindecării şi urmăririi bolnavului, pas cu pas. Aş menţiona, legat de buna
conjugare a acţiunilor terapeutice în patologiile mixte sau
intermiasmatice, buna conlucrare a remediului Pulsatilla cu cronicul său,
Silicea, în special la copii şi tineri, care ne convinge de geniul acestui
din urmă remediu, despre care Hahnemann spunea că este o „inestimabilă
prezenţă a Divinităţii”. Să fie oare Silicea, eroul suportului memoriei
infinite din microprocesoarele informaticii, un remediu generic al unei
constituţii la fel de importante ca cele deja cunoscute ca atare? Se pare
că da ! Nimic nou, Pulsatilla ştim că avea şi aşa nevoie de un mare
protector.
BIBLIOGRAFIE
DUPRAT
H., Traité de Matičre Médicale Homéopathique
ALLEN
H.C. , Symptômes clefs et caractéristiques
BOERICKE W., Matičre Médicale Homéopathique
KENT
J.T. , Matičre Médicale Homéopathique
LAMOTHE J., Homéopathie Pédiatrique
LOUTAN
G., Répertoire de Thčmes et de Matičre Médicale Dynamique
LATHOUD J-A., Etudes de Matičre Médicale Homéopathique
ALLEN
T. F., Encyclopedia of Pure Materia Medica
BOGER
C. M., A Synoptic Key of the Materia Medica
BORLAND D., Homeopathy in practice
CLARKE
J. H., Dictionary of Practical Materia Medica
DEWEY
W. A., Essentials of Homeopathic Materia Medica
FARRINGTON E. A., Clinical Materia Medica
GIBSON
D. M., Studies of Homoeopathic Remedies
GUANAVANTE S. M., The "Genius" of Homoeopathic Remedies
GUERNSEY H. N., Keynotes of the Materia Medica
HAHNEMANN S., Materia Medica Pura
HAHNEMANN S., Chronic Diseases
HAHNEMANN S., Organon
HERING
C., Guiding Symptoms of our Materia Medica
HERSCU
P., The Homeopathic Treatment of Children
HUGHES
R., A Manual of Pharmacodynamics
KENT
J. T., Lectures on Homeopathic Materia Medica
KENT
J. T., Lectures on Philosophy
LIPPE
A. Von, Keynotes and Red Line symptoms of the Materia Medica
ROBERTS H. A., The Study of Remedies by Comparison
SANKARAN R., The Spirit of Homoeopathy
VERMEULEN F., Synoptic Materia Medica
VITHOULKAS G., The Essence of Materia Medica
HORVILLEUR A., Matičre Médicale Homéopathique (Ed. Camugli, 1979)
ROGER
MORRISON, M.D., Desktop Guide to Keynotes and Comfirmatory Simptoms
(Hahnemann Clinic Publishing).
Sursa
lucrărilor (nemenţionată): „Encyclopaedia Homeopathica–ARCHIBEL–2001”
*
* *
PULSATILLA
PREZENTARE REPERTORIALĂ
(Pentru a veni în sprijinul medicilor cursanţi mai avansaţi, prezentăm, în
rezumat, o reluare repertorială a principalelor simptome (după Vermeulen),
ale remediului Pulsatilla.)
Psihism:
- Anxietate: de la
îmbrăcăminte, trebuie să şi-o desfacă şi să deschidă fereastra (3),
exagerată (3), casă, în (3).
- Confuzie: mersul în
aer liber, amel.de (3), cameră încălzită, în (3).
- Nesinceră (3).
Efeminare (feminitate) (3).
- Invidie (3), ură,
cu (3).
- Frică, seara, la
asfinţit (3), părerea altora, de (3).
- Gelozie,
îmbolnăviri din (3).
- Religioasă (3).
- Agitaţie: mersul în
aer liber, amel.de (3).
- Tristeţe: cameră
încălzită, în (3).
- Sensibilitate:
sezonului cald, pe durata (3).
- Leşin: cameră
aglomerată, într-o (3); cameră încălzită, în (3).
Vertij:
- Când ridică o
greutate (3).
- Obiectele, par prea
îndepărtate (3).
Cap:
- Durere: mănâncă,
după ce; exces alimentar (3), băuturi fierbinţi agrav. (3), îngheţată,
după (3); stând întins cu capul ridicat (3); menstruaţiei, după
suprimarea, (3); vara (3); mersului rapid, în timpul (3): mersului lent,
amel. în timpul (3).
Ochi:
- Secreţiede mucus
sau puroi: unghiul intern, dimineaţa (3).
- Uscăciune: în
cameră încălzită (3).
- Prurit: aer liber,
amel.în (3/1).
Vedere:
- Redusă: seara;
încălzită după activitate fizică, când este (3/1).
- Înceţoşată:
fricţionare, amel.de (3).
Urechi:
- Zgomote, sufluri:
sincrone cu pulsul (3).
- Pulsaţii: noaptea
(3).
Auz:
- Diminuat: răceală,
după o (3).
Nas:
- Coriză: secreţie,
cu - în cameră încălzită (3).
- Secreţie: galbenă,
dimineaţa (3).
Faţă:
- Transpiraţie:
unilaterală (3).
Gură:
- Uscăciune, limbă,
sete, fără (3).
- Saliva filantă,
aţoasă (3).
Stomac:
- Eructaţii: unt,
după ce mănâncă (3) ; grăsimi, după (3); mâncăruri grele, după (3);
Greaţă: băuturi calde, la (3).
- Durere: mâncarea
caldă, agrav.de (3).
Abdomen:
- Senzaţie de
răceală: mănâncă, după ce (3).
- Senzaţie de gol:
presiune, amel.de (3).
- Senzaţie de
apăsare, ca de la o greutate: menstruaţie, înainte de (3/1).
- Mişcări, în
interior: scaun, înainte de (3).
Rect:
- Diaree: opiu, după
(3); supraîncălzit, după ce a fost (3); cameră caldă agrav. (3).
Vezica urinară:
- Micţiuni,
frecvente: expunere la frig şi umezeală (3); involuntare, sarcinii, pe
durata (3); stă jos, în timp ce (3).
Organe genitale
masculine:
- Durere, testicule:
stă jos, în timp ce (3).
- Tumefiere
testicule: oreion, de la (3).
Organe genitale
feminine:
- Leucoree: cremoasă
(3); stă întinsă, în timp ce (3/1).
- Menstruaţii: numai
în timpul zilei (3); dismenoree: udarea picioarelor, de la (3).
Laringe:
- Inflamare
laringiană: încălzeşte, dacă se (3; Brom.).
Tuse:
- Patului, la căldura
(3).
- Stând mult timp
întins, agravată. - şi amel. când se ridică (3).
Torace:
- Anxietate, stă
culcat, când, pe partea stangă (3/1). Durere, aplecarea în faţă amel.
(3).
Spate:
- Senzaţie de
răceală: ar fi stropit cu apă rece, ca şi cum (3); care se extinde spre
zona inferioară, ca şi cum s-ar fi turnat apă rece pe spate (3).
- Durere: amel. de
mişcari uşoare (3); ridicare, după aplecare prelungită (3).
Extremităţi:
- Căldură: picioare:
arzătoare, dezvelindu-le (3).
- Amorţeală: membre
inferioare: menstruaţiei, în timpul (3).
- Durere: aplicaţii
reci, amel.de (3); articulaţii, la: căldură, agrav.de (3).
- Varice: membre
inferioare: sarcinii, pe durata (3).
Somn:
- Poziţie, cu braţele
pe abdomen (3).
- Insomnie: gânduri,
de la - aceiaşi idee care este repetată mereu (3), cu tresăriri ale
membrelor (3).
- Căscat:
menstruaţie, înainte de (3).
Frilozitate:
- Pat: întorcându-se,
în (3); Menstruaţie, înainte de (3); Ingestia de alimente calde, agrav.
(3). Căldura: insuportabilă (3).
Transpiraţie:
- Nocturnă, pe durata
întregii nopţi, însoţită de locvacitate (3/1).
- Numai pe partea
stângă (3).
Generalităţi:
- Stări
contradictorii şi alternante (3).
- Mâncând: saţietate,
până la (3). Stare de leşin: cameră închisă, în (3).
- Durere: pe partea
pe care a stat cu puţin timp în urmă (3/1).
- Întindere:
micţiune, înainte de (3/1).
- Slăbiciune,
dimineaţa, stând culcat(ă) (3/1).
Alimente:
Aversiuni:
Unt (3); ouă (3); fructe (3); carne (3); băuturi calde (3); mâncare caldă
(3); pâine (2); băuturi (2); orice (2); lapte (2); ulei (2); carne de porc
(2); afumături (2); tutun (2); apă (2); bere (1); pâine intermediară (1);
băuturi fierbinţi (1); lapte, dimineaţa (1/1); mâncare sărată (1);
dulciuri (1).
Dorinţe alimentare:
Mâncare rece (3); băuturi alcoolice (2); bere (2); ouă (2); ouă, fierte
moi (2); hering (2); îngheţată(2); unt de arahide (2/1); lucruri
răcoritoare (2); acrituri (2); dulciuri (2); ceai (2); tonice (2); coniac
(1); pâine (1); unt (1); brânză (1); băuturi reci (1); fructe (1); mâncare
foarte condimentată (1); lucruri zemoase (1); limonadă (1); whisky (1);
vin (1).
Agravare:
Pâine (3); pâine cu unt (3); hrişcă (3); unt (3); grăsime (3); alimente
congelate (3); clătite (3); aluaturi, foetaje (3); carne de porc (3);
mâncăruri grele (3); mâncare caldă (3); tutun (3); pâine neagră (2); varză
(2); cafea (2); mâncare rece (2); alimente uscate (2); peşte, alterat (2);
mâncare fierbinte (2); carne (2); carne, alterată (2); lapte (2); ceapă
(2); alimente crude (2); cârnaţi (sauerkraut) (2); nap turcesc (2); fasole
şi mazăre (1); bere (1); băuturi reci (1); alimente care produc flatulenţă
(1); vin (1).
Ameliorare:
Băuturi reci (2); oţet (2); mâncare fierbinte (1).
**************
|
|