Afirmarea unei metode specifice

     Homeopatia este o metodă de tratament care este în acelaşi timp riguroasă şi meticuloasă. Ea conferă, oricărui terapeut care îşi dă interesul, rezultate remarcabile.

     Clasicele "Conferinţe ale lui Kent" sunt informaţii de bază ale acestei tehnici şi contribue la stabilitatea ei. Ele conţin elemente-cheie, care sunt şi astăzi adevărate referinţe în consultaţiile noastre.  Opera originală (1) a medicului american James Tyler Kent dezvoltă şi comentează paragrafele cele mai dificile din "Organon-ul artei de a vindeca" (2) al lui Samuel Hahnemann. Veritabilă exegeză a acestui alt  "monument", ea permite o mai bună abordare teoretică şi practică a homeopatiei. Aceste conferinţe sunt un sumum considerabil de cunoştinţe esenţiale. Nenumărate situaţii clinice dificile beneficiază de descrieri precise care ajută în confruntarea cu aceste eventualităţi.

     Cunoaşterea şi aplicarea serioasă a metodologiei fundamentale descrise, permit practicianului homeopat să atace situaţiile medicale pe baza unor repere clare. Pentru că adesea, după prescripţia unui remediu, nu s-a terminat nimic ci totul de abia începe. 

O operă profesională de actualitate

     Kent avusese o intenţie pedagogică. "Percepţia a ceea ce trebue vindecat în boală..." (Organon § 3), care de fapt este scoasă în evidenţă de-a lungul întregii sale cărţi.

     Cu toate că această percepţie beneficiază de recente progrese ale homeopatiei (ameliorarea individualizării şi ierarhizării simptomelor homeopatice), nu ne putem dispensa de nevoia de a ne reîntoarce la textele fundamentale ale metodei. 

     Studiul lor aprofundat permite de asemenea să fie înţeleşi mai bine teoreticienii contemporani care au împrumutat cu prisosinţă de la Kent şi de la scrierile lui.

     Prin poziţia lor centrală printre diversele lucrări fundamentale de tehnică homeopatică, conferinţele lui Kent au locul lor de elecţie, ca operă de căpătâi, pe masa de lucru a homeopatului !

O lucrare vie ce trebue împărtăşită

     În primăvara anului 1998, recitirea lucrării "Conferinţele lui Kent" m-a determinat să iau în discuţie aceste cunoştinţe cu membrii Societăţii Hahnemann-iene din Normandia. 

Rapid, împreună, am realizat că originalul care datează de la începutul secolului, ca şi traducerea franceză comentată de Pierre Schmidt (3), nu mai fuseseră aproape deloc difuzate.

     Pe de altă parte, textul lui Kent este impregnat de propria sa filozofie şi de consideraţii care ţineau de o altă epocă, ale unui context socio-cultural şi medical depăşit. De aici rezultă confuzii cu metoda şi cu ţelul pedagogic propriu zis.

     Aprofundând individual şi colectiv înţelegerea conferinţelor respective, mi-a stat pe inimă să propun redactarea unei versiuni modernizate şi recentrate pe datele de interes medical.

     Dovezi de conştiinţă au fost numeroase. Între rezumatul şi adesea o rescriere a lui,   s-a născut un nou text ; el a fost recitit de homeopaţi cu experienţă. Rezultatul acestei gândiri colective este totuşi susceptibil de îmbunătăţiri. 

O învestiţie cu bătaie lungă

     Această lectură obligă la cumpăniri şi meditări asupra esenţialului, în special în ceea ce priveşte :

• răbdarea (cuvântul este repetat la infinit),

• grija de exactitate (în filigram de-a lungul întregii cărţi),

• ponderaţia în prescripţie (în opoziţie cu tendinţele secolului nostru),

• abordul original al situaţiilor epidemice (§ 100, 101, 102), mai mult decât exaltat.

     Nevoia de a oferi timpul necesar discuţiei şi impactul unei ascultări active sunt îndelung puse în valoare. Aceste aspecte non specifice consultaţiilor noastre au fost dezvoltate şi explicate ulterior de alţii.

     În referirile sale, exista în germene, importanţa recunoscută a valorii terapeutice a consultaţiei.

Convingeri întărite

     Elemente, la baza activităţii noastre zilnice, au fost perfect definite de aproape două secole, comentate şi explicate după aceea. În redactare, noi am fost ghidaţi de ideea de a nu dezeifica pe nimeni, dar de asemenea nici de a şterge, cu o mişcare de mână, ceea ce ni s-a lăsat ca moştenire.

     Noi propunem, finalmente, "Conferinţele lui Kent, o sută de ani mai târziu…" ca o sursă de reflexiune critică asupra felului de a prezenta şi utiliza terapeutica noastrâ.

     Competenţa medicală, pertinenţa, eficacitatea şi utilitatea prescripţiilor sunt perfectibile. Ca şi alţii, noi căutăm "excelenţa" şi prezentul document îşi propune să contribue în acest sens.

     S-ar putea ca această reîntoarcere la surse să fie în acelaşi timp un atu de profesionalism şi o pavăză contra ideilor pasionale.

     Ar fi păcat  " să foloseşti un diamant ca presse-papier" (4).  

     Fie ca această pasiune profesională să fie o plăcere împărtăşită !

Dr Jacques Prat (Elbeuf)
Janvier 2000.

(1) Dr James Tyler Kent, Lectures on Homœopathic Philosophy, publié en 1900 par North Atlantic Books, 635 Amador Street, Richmond, California 94805, U. S. A.

(2) Dr Samuel Hahnemann, Organon de l’art de guérir, Cinquième édition (traduite de l’Allemand par le Dr A-J-L Jourdan), réédition de l’École Belge d’Homœopathie, 1984

(3) Dr Pierre Schmidt, La science et l’art de l’homœopathie, traduction commentée et développée en 1968, éd. Maisonneuve

(4) Dr Rajan Sankaran, séminaire d’homéopathie de l’INHF-Paris, mars 1997.