a) A restabili sãnãtatea si nu a suprima simptomele : În primul caz, este vorba de a restaura sãnãtatea în ansamblul ei, în timp ce suprimarea nu este niciodatã urmatã de o restabilire armonioasã a sãnãtãtii. Nu este vorba aici de a înãbusi simptomele, de a le schimba aspectul, cu atât mai putin de a modifica aparenta fizionomiei morbide. 

     Pacientul trebuie sã fie gata de a spune si capabil de a constata, prin senzatiile sale din cursul tratamentului, cã el simte cum sãnãtatea sa se restabileste pe mãsurã ce unul sau altul din simptome dispar. De fiecare datã când a fost posibil sã disparã un simptom extern, el ar trebui sã înregistreze o ameliorare internã corespunzãtoare.

     b) Vindecare promptã, fãrã violentã si de manierã durabilã : de fiecare datã când un simptom este suprimat în mod violent, nu se poate vorbi de o vindecare blândã si permanentã. Avantajele înselãtoare ale acestor medicamente (alopatice) nu sunt niciodatã de lungã duratã. Ele ar putea fi asa, la o primã vedere, aceasta pentru cã economia vitalã a fost impregnatã de o nouã maladie, artificialã, medicamentoasã, mai insidioasã, mai subtilã si mai ales mai tenace decât manifestãrile obiective ale bolii naturale. Din cauza acestei tenacitãti simptomele primitive nu se mai aratã.

     Boala naturalã în esenta ei n-a fost schimbatã. Totdeauna prezentã, ea continuã procesul ei de distrugere interioarã a fiintei umane. Manifestarea ei s-a modificat, si, alãturi de boala naturalã s-a adãogat o boalã medicamentoasã, mai serioasã decât prima.

     Procesul curativ nu poate fi blând decât dacã el urmeazã cursul reactiei naturale, restabilind în acest fel ordinea, dupã "legea vindecãrii lui Hering". Vindecarea se realizeazã pe cale centrifugã, pornind din interiorul organismului viu.

     c) Principiile clare si inteligibile sunt principii fixe, la fel ca cele care guverneazã legea gravitatiei. Aceste principii nu s-au schimbat si nu se schimbã niciodatã. Cunoasterea lor, ca si cea a medicamentelor (cu proprietãti neschimbate) cu modul lor de actiune, acesta este scopul esential si primordial al oricãrui studiu homeopatic.

     d) Invãtarea si aplicarea în practicã a acestor principii le face mai clare si fidele, pe mãsura câstigãrii experientei si cunoasterii lor tot mai profunde. Folosirea lor conduce la restabilirea sãnãtãtii de o manierã promptã, blândã si durabilã.

     Medicul homeopat trebuie sã fie gata sã explice clar dece bolnavul sãu merge mai bine. Pentru cã dezordinea afecteazã mai întâi ceea ce este mai subtil si mai intim omului, pe acest plan moral si intelectual trebuie sã se actioneze, în primul rând, pe restabilirea echilibrului,  si nu mai întâi pe planul corpului sãu material, fizic. Omul trebuie considerat, înainte de toate, dupã vointa sa, altfel spus dupã vrerea si dupã dorintele sale. Apoi, în al doilea rând, mintea (judecata), putinta sa de a întelege si în sfârsit corpul sãu. Numai în acest fel actionãm din centru spre periferie. 

     Vindecarea trebuie sã se producã de asemenea din centru spre periferie, adicã de sus în jos, dinãuntru inafarã; simptomele care dispar în ordinea inversã a aparitiei lor sunt îndepãrtate de o manierã definitivã. Numai astfel se va putea spune cã ameliorarea nu este în mod simplu spontanã, ci efectiv opera remediului.

     Atunci când dupã administrarea medicamentului, simptomele nu urmeazã schema astfel directionatã, medicul îsi dã seama de infima valoare a interventiei sale. Evolutia bolilor cronice este centripetã. Toate aceste boli cronice se manifestã mai întâi la suprafatã si, de aici, înainteazã pânã la centrii vitali. Rezultã deci cã bolnavul va redobândi progresiv sãnãtatea sa în mãsura în care el va scoate la suprafatã manifestãrile primare ale bolii.  O perturbare reactivã, o agravare de moment, urmeazã administrãrii remediului homeopatic. Este recunoscut faptul cã reaparitia vechilor simptome externe este singura directie posibilã care duce la vindecare. Pãrul care cade, o eruptie care apare, un reumatism dupã o cardiopatie, pot insemna cã bolnavul se va vindeca. O posibilã prescriptie pentru aceste simptome le va refula spre interior si vor agrava bolnavul.

     Se poate ca vindecarea sã nu poatã fi niciodatã completã, ca starea bolnavului sã nu mai fie reversibilã. Fãrã îndoialã, aceastã translatie la suprafatã a manifestãrilor de mult timp dispãrute este unica directie potrivit cãreia vindecarea trebuie sã se producã. Dacã bolnavul este incurabil, evolutia bolii sale va putea sã se însoteascã de mari suferinte în cursul restabilirii sale partiale. Aceasta se datoreazã progresãrii prea avansate a bolii, care necesitã din partea organismului sãu un efort reactional mult prea puternic.

     Dupã prescriptia în boli acute, noi nu întâlnim toate meandrele care apar de regulã în cazurile vechi lezionale incurabile sau în afectiunile cronice profunde de lungã duratã. Totusi putem avea reîntoarceri ale manifestãrilor externe în extremitãti, în cazul în care ele au fost suprimate terapeutic. În aceste situatii de reîntoarcere a simptomelor, este bine sã dãm câteva explicatii bolnavului ca el sã lase remediul sã actioneze.

     În fine, abaterile de la igiena modului de viatã sunt tot atâtea obstacole în calea vindecãrii bolilor cronice.

     În acest fel el va putea aplica toate mijloacele necesare reinstaurãrii sãnãtãtii. Aceastã reîntoarcere la sãnãtate trebuie sã se realizeze de o manierã blândã si metodicã, fãrã bruschete, dupã felul de a fi al fortei vitale însãsi. Având la bazã principii de nestrãmutat, alegând remediul homeopatic cu judiciozitate, ca mijlocitor, cu asa ceva medicul va restabili armonia vitalã si echilibrul functiilor persoanei bolnave.