RUBRICA : 

“Vă vorbeşte un remediu...  Îl recunoaşteţi ?”

Interlocutor: Dr.Ioan Teleianu 

CAZ CLINIC nr.1

CE REMEDIU SUNT EU?

Parcă aş fi o persoană făcută din două fiinţe: una, tot timpul preocupată şi afectată, mai ales ziua – iar alta, liniştită şi voioasă, în momentul când pun capul pe pernă să mă culc. Asta nu insemnează că am neapărat un somn excelent. Pe la orele 3-4 mă trezesc, încerc cu greu să mai adorm şi deşi adorm din nou, mă trezesc spre dimineaţă cu capul mare, greu, încât e nevoie să treacă un timp până mă dezmeticesc ca să mă pot apuca de treabă cu capul limpede.

Cap limpede, e un fel de a spune, pentru că odată cu inceperea zilei de muncă începe şi calvarul: sunt indispus, taciturn, mă îngrijorez cu uşurinţă din orice, mă deranjează zgomotul din jur, certurile şi lipsa de armonie,  devin anxios şi epuizat şi aştept cu nerăbdare să vină seara ca să se încheie toată agitaţia din timpul zilei şi să-mi uşurez starea. Toţi cei din jur par şi ei surprinşi de stările mele, apreciindu-mă pentru capacitatea şi randamentul meu de a rezolva lucrurile şi pentru firea mea îngăduitoare şi plină de înţelegere cu ceilalţi dar remarcă fragilitatea mea, faptul că totul mă afectează cu prea mare uşurinţă, inclusiv vorbele urâte şi violenţele de tot felul şi observă uşor că figura mea exteriorizează starea mea de disconfort şi de suferinţă.

Sigur că am şi alte smne şi sensibilităţi dar nu vreau să vi le spun pe toate. Dacă v-aş spune ce fel de nevralgie am sau dacă am sau nu tendinţă la adipozitate, cum reactionez la frig sau caldură, dacă mă dezvelesc la picioare când dorm din cauza fierbinţelii, etc. ar însemna că vă dau mură în gură. De aceea vă mai spun doar două, trei  semne, ca să mă ţineţi minte şi anume faptul că am diaree şi colici după lapte, că îmi place carnea şi pâinea cu unt şi că, la femei, fluxul menstrual apare noaptea şi se opreşte ziua.

Aţi aflat?

Să nu vă gândiţi la fratele meu geamăn, care are alta lateralitate la dureri şi altă alternanţă !

-------------------------------------------------------------

Raspunsul dv va fi mentionat pe acest site!

      RASPUNDETI

===============================================

CAZ CLINIC nr.2

CE REMEDIU SUNT EU?

Daţi-mi şi mie voie să mă prezint. Poate că astfel îmi veţi cunoaşte mai bine personalitatea şi mă veţi stima, ţinându-mă mai bine minte! ... Mai ales că se apropie examenele de diplomă !

Mulţi afirmă că mă caracterizează blândeţea şi amabilitatea. Ai avea impresia că sunt, din această cauză, în continuă mobilitate relaţională, pentru că sunt o persoană plăcută care are priză în societate şi poate stabili relaţii de încredere relativ uşor cu oricine. Nu, nu este aşa. Eu contrastez întrucâtva pentru faptul că, în al doilea rând, efectiv sunt foarte rezervat şi mai ales „evit să apar în faţă”. Este modul meu natural de a fi, preferând o viaţă mai discretă, fiind oarecum dezinteresat de aspectele de scenă. Chiar şi gentileţea mea, semn de mare sensibilitate sufletească, are mai degrabă direcţia spre ceilalţi, pentru că eu nu aştept nimic în schimb. În general: nu zic nimic, nu pretind nimic. Sunt, cum s-ar spune, reţinut, retras, uneori chiar izolat (nu, nu sunt Nat-m...). Aceasta şi pentrucă uneori nu ştiu ce e cu mine: nu pot suporta, de exemplu, unele persoane şi de aceea le evit. Deci sunt retras şi pentru că mă simt mai bine aşa, singur.

Nu-mi prea place să arăt altora cum sunt, aşa cum v-am mai spus adineaori, deşi ai casei observă că de multe ori mă sacrific pentru ei şi în general  pentru binele altora, tot în linişte, fără tam-tam (sigur există şi excepţii, chiar cu cei din casă).

            Ceea ce însă se observă cel mai flagrant este faptul că o muzică frumoasă mă face să vibrez din străfunduri, unori mă face să şi plâng. Dar, colac peste pupăză, cel mai mult, dar în rău,  mă impresionează schimbarea vremii. Cum se ascunde soarele sub nori şi simt că vremea rea se apropie, cu văzduhul ei plumburiu, cu vânt, ploi şi tunete, atmosfera aceasta ameninţătoare parcă năpădeşte în sufletul meu, mă întristează şi mă împinge la solitudine, la izolare. Mai mult, chiar şi randamentul meu intelectual scade incredibil pe vreme nefavorabilă, capul simţindu-l greoi, devenind indispus şi iritabil. În plus, eu care de obicei mă simţeam bine imediat după ce mâncam câte ceva, îndeosebi atunci când sporul meu la efort intelectual scădea, de această dată - legat de vremea proastă - dacă mănânc şi o fac din necesitate şi obişnuinţă, pot spune că mă simt mai rău, ca stare generală, în mod vizibil.

M-am luat cu vorba şi nu v-am spus că de fapt şi pe vreme senină, la căldura soarelui, mă apucă o oboseală extremă (ah, această oboseală care mă urmăreşte peste tot, la cele mai mici eforturi...). Nu mă simt bine nici după ce mănânc de exemplu lapte sau dacă nu respect regimul. Am deci o mare aversiune faţă de lapte care-mi produce diaree, flatulenţă, etc. O să râdeţi şi o să mă certaţi pentru că, iată, iar colac peste pupăză, eu ador nespus grăsimile deşi îmi fac rău (blândeţea mea v-ar fi îndemnat să vă gândiţi la Pulsatilla, dar ea n-are problemele mele cu laptele ci numai cu grăsimile...).

Să vă mai spun una : nu doresc în ruptul capului alcool, să mă roage cineva şi în genunchi, dar surprinzător, am o neobişnuită poftă de bere. Si mai e ceva : deşi retras din fire, dacă sunt invitat în lume, la restaurant, îmi plac grozav mâncărurile fine, frumos prezentate, suculente ; cu o condiţie : să am şi pâine la discreţie.

Vara  am probleme şi cu setea pentru că îmi place să beau apă rece, dar după un pahar mare, golit într-o clipită, adesea fără să-mi dau seama, altă nenorocire mare: apar groaznice colici abdominale şi diaree (rivalizez, cum s-ar zice, cu Bryonia şi Kalium carbonicum...). Este, categoric, ceva în neregulă cu tubul meu digestiv, fiind  prea sensibil. Am deseori senzaţie de gol şi simt nevoia să rod din timp în timp câte ceva, o coajă de pâine, un biscuit.. (mi se întâmplă curent acest lucru chiar dimineaţa pe la orele 5, când trebuie să mă scol să îmbuc ceva, la fel pe la orele 10-11 dimineaţa (aş vrea să vă încurc cu unele din aceste simptome dar vreau să fiu loial şi vă spun că nu sunt nici Nat-m., nici Sulph...) şi, ca să pun capac acestei nevoi, de a mânca, o fac şi pe la orele 22-23, înainte de a mă culca.

            Unul dintre semnele mai deosebite pe care mă gîndesc să le divulg este faptul că tresar foarte uşor. Nici că se putea altfel legat de sensibilitatea mea extremă ! Tresar la orice zgomot, aşa cum sunt sensibil, aţi văzut, şi la muzică.

Ar mai fi câte ceva cu articulaţiile dar, dacă vă spun că adesea am probleme cu glesnele şi cu călcâiele, o să vi se pară că glumesc. Nu-i deloc de glumă...nici dacă vă spun că  pe lângă sinuzitele de care am avut parte, fac des  cistite iar în timpul episoadelor, la sfârşitul micţiunii, am o durere arzătoare în uretră, apreciată cu „3 puncte”...în unele repertorii ! Asta mai lipsea...

Cu toate acestea, îmi păstrez amabilitatea şi nu arăt că sufăr (şi asta chiar dacă sunt ofensat), am demnitatea mea şi chiar adopt din fire o mină zâmbitoare care pare să arate tuturor că totul e în regulă...

V-aş mai spune că am asemănări cu Puls., Phos., Nat-m., Sepia..., dar renunţ, în mod voit şi nesilit de nimeni, pentrucă mă şi deosebesc de acestea...Am, cum s-ar spune, „personalitatea mea” !

Ah, vremea asta...!

Aţi „ghicit” despre ce remediu e vorba ?   

RASPUNDETI