|
HOMEOPATIA ȘI
IATROGENIA *) Dr. Ioan TELEIANU (Referat
la « CEA DE A XV-A CONFERINȚĂ NAȚIONALA DE HOMEOPATIE ») |
*)
Formă expusă în plenul Conferinței Naționale Cuprinde
în anexă: -
Mini-Materie medicală a iatrogeniilor -
Mini-Repertoriu al iatrogeniilor |
Despre definiția homeopatiei nu mai este
cazul să zăbovim, ea este cunoscută de noi toți (uneori mai mult sau mai
puțin confuz), deși înțelegerea ei profundă încă mai are nevoie, în cazul
multora dintre noi, de acumulări de ordin cognitiv și uneori de corecții
comportamental-deontologice. Iatrogenia, în schimb, deși ar avea nevoie de o definiție sau de o
percepție mult mai lucidă, nu ne găsește atât de disponibili pentru a o
analiza pe toate părțile, ca s-o pătrundem în esența ei, pentru că ne-am cam
obișnuit cu ea, ea existând peste tot în natură, în faptele noastre ale
oamenilor, ca ceva aproape universal. În ce ne privește, medicina însăși, cu terapeutica ei medicamentoasă
și cu unele dintre manevrele ei, naște iatrogenii sau urmări, fără să ne mai
punem din păcate, nici măcar în situații flagrante, probleme de neliniște
profesională sau de conștiință. Ba mai mult, generațiile actuale de medici
nu-și mai pun, educațional, deloc această problemă, ca și când fenomenul așa
trebuie să se întâmple, ca și când acesta este normalul, echilibrul, etc. După felul cum am început prezenta relatare, cred că foarte mulți
medici, alopați înveterați, își vor închipui că noi homeopații, care tratăm
din ce în ce mai des, de fapt cam tot timpul, bolnavi cu urmări iatrogenice
induse de terapeutica actuală, ne vom năpusti asupra alopatiei cu tunete și
fulgere, să o desființăm, pentru toate relele pe care le produce. Nu o vom face!. Nu o vom face pentru că ar
fi nedrept să uităm tocmai noi homeopații, cealaltă fațetă a medicinii,
respectiv binele pe care terapeutica îl face, acest bine salvator de multe vieți omenești sau
de multele alinări ale suferinței umane. Deci, stimați colegi, vom fi drepți și raționali și ne vom referi la
iatrogenie ca și când homeopatia și alopatia ar face parte integrantă din
sufletul nostru, deopotrivă, sau altfel spus, ca și când homeopatia și
alopatia sunt frați buni sau surori, așa cum și sunt, care trebuie să
trăiască în armonie și să se iubească. Ele au dece să facă acest lucru pentru
că iatrogenia este un fenomen global în medicină , in viața societății, un
fenomen eminamente ecologic, o reacție biologică la agresiunile factorilor
care ne înconjoară și tocmai de aceea o alarmă zguduitoare pentru toată
medicina. Să ne referim la factorii poluanți atmosferici. Se poate îndoi astăzi
cineva, mă refer la homeopați, de apariția tot mai frecventă a unor
constelații morbide cu tablouri simptomatologice asemănătoare, cu care vin
diferiți bolnavi la consultațiile noastre, care nu prea mai seamănă, sau mai
corect spus, nu prea le mai putem suprapune liniștiți peste patogeneziile
remediilor cunoscute ? E ca și când miasme noi vin să complice pe cele
vechi, pentru că extinderea factorilor poluanți este enormă, rapidă,
incontrolabilă și din ce în ce mai profundă, mai complicată. Un adevărat
atentat, domnilor homeopați și alopați, la vitalitatea speciei umane și a
naturii ; și dece nu și la menirea noastră de medici, dacă ne reamintim că
prima și cea mai definitorie menire a medicului este să vindece bolile, nu să
le consemneze și să le numere. Deci, alopați și homeopați, suntem împreună, alături, în fața acestui
fenomen ; nu ne mai spunem, cum se zice, fă-o tu că eu nu mă bag. Am văzut, însoțind soția la cumpărături, un cartof cât un bostan. M-a
apucat frica! Așa ceva nu poate fi decât efectul mutant al poluanților
chimici asupra regnului vegetal, asupra alimentelor, cele care constituie
forma energogenă de legătură a bios-ului cu cosmosul, combustibilul diafan al
regenerării forței vitale, acestă regină a echilibrului sănătății.
- Asta este în pericol. E un fel de șah la Regină! În jocul obișnuit, în
caz de șah la Rege pierzi o partidă, te mai joci odată ; aici pierzi totul. Nu mai vorbim de detergenții sau de apa cu care spălăm alimentele
sau vesela ; cu cât clătești mai mult o farfurie, cu atât te gândești la un
pericol korsakowian care te paște, și aceasta tocmai când credeai că ai
atins perfecțiunea la curățenie. Oare de aceea Luesinum se spală atât de des,
numai după ce deja a ajuns la miasma cea mai distructivă ? Nu vă neliniștiți
dragi colegi, am făcut numai o glumă homeopatică !. În orice caz acțiunea tot
mai concertată a acestor factori iatrogeni, prin faptul că pătrund în
profunzimea organismului, induc fenomene profunde, diatezice, uneori ascunse,
alteori tablouri carențiale vizibile sau chiar dezastre cu evoluție
fulminantă. Caracterul toxic al unor factori poluanți este deja bine
cunoscut, așa cum sunt cunoscute și efectele adverse ale medicamentelor. Aici
patogeneziile ne sunt servite pe tavă și au început să umple și
repertoriile homeopatice. Dar m-am îndepărtat puțin de firul expunerii, și-mi dau cu părerea ca
și când dv. nu ați ști aceste lucruri sau ați gândi altfel. De aceea mă
întorc, pentru că pe mine mă preocupă
în continuare imaginea aceea de mai înainte, că noi, homeopații și
alopații, ne aflăm împreună, uniți, în fața întregii problematici a ceea ce
denumim iatrogenie. Medicul care practică alopatia e foarte sensibil și precis va crede
că cel ce practică homeopatia se va referi la tratamentele sale obișnuite,
care induc multe, prea multe iatrogenii. Nu ! Dacă ar fi să fie critici,
homeopații s-ar referi și ar recomanda alopaților mai întâi, să stea mai
aproape de bolnavi ca să vadă cum răsar iatrogeniile și mai ales cum se țin
lanț fără să-i mai pese cuiva, cum se cumulează ele, aceste iatrogenii, cum
devin ele hidoase, etc. Cu alte cuvinte : ...a-i indus-o dar dece să induci
mereu alta și alta și să le înșiri în lanț !. Asta mi se pare o adevărată
aroganță demnă de o bară de duritatea Platinei. Aici este cazul să vedem, pe față, la ce anume ne referim prin câteva
exemple evocatoare: v
corticoizii, tot mai diversificați și
sofisticați prin bunăvoința fabricilor producătoare, unele devenite forțe
colonizatoare ale medicinii, se prescriu cu nemiluita, uneori pentru
fleacuri, deci fără nici o rigoare, aproape analfabetic din punct de vedere
profesional, deși nu credem să existe medic care să nu-i știe consecințele.
Luni de zile de tratament cu cortizonice pentru o zgaibă sau pentru te miri
ce afecțiune! Dece să-ți mai bați capul pentru găsirea unui tratament mai
puțin ofensiv dacă cortizonul este mai bun. Deci, homeopatul, care știe cât
este de greu să vindeci un bolnav cu iatrogenie cortizonică, de fapt o boală
uneori mult mai gravă decât cea pe care pacientul a avut-o la început,
gândește că în cazul acestor terapeutici extrem de active și toxice se cere
mult mai multă prudență și moderație și în definitiv se cere de fapt știință,
medicină în primul rând. Uneori dăm vina și criticăm pacientul, care curând,
văzând efectul imediat și ușurința medicului, se va trata singur (farmacia nu
se va supăra că vânzările cresc). L-am învățat să moară de mâna lui..., cum
s-ar spune. Câte pliante sau reviste analizează, cu date statistice, reale,
efectele iatrogenice ale unor asemenea tratamente și câte se ocupă de găsirea
unor soluții mai puțin nocive ? Cam
sărac acest capitol al practicii medicinii. v
antibioticele administrate irațional induc
reacții toxico-alergice, uneori severe, distrug flora naturală a
organismului, dezvoltă rezistență și mutații microbiene, dereglări ale
sistemului imunitar, etc. ca să nu mai vorbim de tranchilizante,
tratamente hormonale, antidepresive, analgezice, etc. Curând după
folosirea lor, m-aș referi și la somnifere, fac din pacienți adevărați
dependenți, înscriindu-i în categoria toxicomaniilor, acest mare capitol al
unui alt fel de iatrogenie, în care individul nu-și mai poate controla
deciziile, voința, demonstrând cât de profund este afectată forța vitală,
echilibratoare, cea care poate face reversibilă o tulburare dacă ea nu este
dusă prea departe în hău. v
De abia aștept să văd efectele pe termen îndelungat, ale miraculoasei
Viagra ! Pentru că
acest referat se adresează medicilor homeopați în primul rând, să vedem dece
judecata noastră este adesea drastică cu privire la iatrogenii. De fapt intrăm
puțin în miezul medicinii, a mijloacelor de luptă pe care știința și practica
homeopatică le deține în acest sens. În paragrafele 74,75,76 și 77 din Organon, Hahnemann se referă direct la acest fenomen. El spune, în paragraful 74: Printre bolile cronice, și trebuie din păcate să le socotim aici chiar și pe acelea cu care ne întâlnim atât de des, produse artificial în cursul tratamentelor alopatice, datorită folosirii îndelungate a medicamentelor eroice, violente, în doze mari, crescânde..., referindu-se apoi la cele obișnuite în epoca sa și continuă: ...prin care energia vitală este uneori slăbită până la o limită nemiloasă și alteori, dacă pacientul nu moare, este deranjată în mod nefiresc (de fiecare substanță într-o manieră specifică acesteia) și într-o asemenea măsură încât, pentru a menține viața împotriva acestor atacuri inamice și distructive, trebuie să se producă o revoluție în organism, adică, fie să priveze una din părțile acestuia de excitabilitate și sensibilitate, fie să le excite pe acestea în mod exagerat... și să dezvolte schimbări organice nefirești...schilodind organismul intern și extern...Forța vitală face toate aceste lucruri doar pentru a apăra organismul de o distrugere completă a vieții, ca urmare a asalturilor ostile, reînoite, ale unor asemenea forțe distructive.. În paragraful următor, Hahnemann precizează încă: Aceste atacuri
asupra sănătății umane, induse de arta netămăduitoare alopatică în tabloul
bolilor cronice, fac ca acestea să devină și mai deplorabile și în același
timp incurabile ; cu tristețe trebuie să adaog că aparent este imposibil să
descoperim vreun remediu pentru vindecarea lor dacă ele au atins o
intensitate considerabilă Hahnemann
dixit ! Este desigur o judecată aspră care îndeamnă la reflexiune,
referindu-se, vedeți, la exagerările acelor terapeutici care devin
distructive pentru organism. Voi spune câteva cuvinte referitor la concilierea celor două doctrine în a încerca să facă răul cât mai mic și apoi voi termina cu câteva referiri privind abordul sau demersul homeopatic în fața iatrogeniilor. Este exclusă de la început ideea că alopatia ar putea evita total
fenomenul iatrogeniilor induse prin medicamente sau
alte intervenții invazive care fac azi parte din arsenalul medical, deși
toate acestea, față de perioada la care se referea Hahnemann în citatele de
mai sus, au căpătat în vulnerabilitate cote enorme, neîntâlnite (vedeți
combinațiile chimice teratogene, mutante, cancerigene, imunomodulatoare,
chimioterapice, etc.). Tot atât de adevărat este și binele pe care unele din
acestea îl aduc în stările extrem de grave când viața este în pericol
iminent, în fața unor infecții grave sau altor boli cînd forța vitală singură
nu mai poate face față și acceptă ajutorul. Ce se poate face ?
Singura posibilitate este de a încerca, pentru început, reducerea unora
dintre aceste inconveniente. Trebuie să spunem că problema, am văzut, are dimensiune universală,
ecologică. Ea se pune, și încă foarte acut, și în cazul preparatelor
homeopatice lăsate la îndemâna unor medici nepricepuți sau și mai grav a
pacienților, pentrucă, se știe, și aceste preparate sunt extrem de active și
converg direct spre aceeași forță vitală, zguduind-o din toate părțile, dacă
se neglijează sau nu se cunoaște arta conducerii corecte a tratamentului. Dar, referindu-ne mai întâi la capra vecinului, la tratamentele
alopatice, o soluție ar fi găsirea unor mijloace terapeutice mai aproape
de natură și promovarea acestora, odată cu intensificarea măsurilor
preventive și de cultură sanitară în rândul populației. N-ar fi lipsit de interes nici cunoașterea de către medicii alopați, cu ajutorul nostru al homeopaților, și mai ales aplicarea în alopatie a unor preparate homeoterapice, bioterapice, în unele situații conjuncturale, fiind lipsite de urmări iatrogene. Credem că n-ar deranja pe nimeni dacă în locul unor analgezice, în caz de traumatisme sau intervenții chirurgicale, s-ar recurge la câteva preparate homeopatice ca Arnica montana, Bellis perennis, Symphytum sau Ruta, după o posologie ușor de respectat. După cum, preparatele fitoterapice pot fi aplicate cu ușurință în cele mai diverse cazuri, în locul preparatelor sintetice costisitoare, în astenii prelungite, stări dismetabolice, urmări ale unor stări toxice, etc. Lista e largă, homeopații și acupunctorii o știu. Voi prezenta în anexă, este adevărat mai mult pentru homeopați , o mini materie medicală cu remedii homeopatice anti-iatrogenice, mai bine zis adresată anulării consecințelor acute. De multe ori un tratament medicamentos, oportun la începutul său,
poate produce neplăceri pentrucă nu se mai oprește nici în starea de
convalescență sau de post-convalescență, în timp ce o serie de preparate
bioterapice, regeneratoare, reechilibratoare, etc. ar putea face minuni. Eu
am avut norocul, nu odată, de așa ceva. Îmi amintesc că un astmatic, dintr-o
localitate îndepărtată, n-a mai venit,
ne mai fiind nevoie, să-i dau remediul
simillimum, pentrucă un preparat gemoterapic, pe care i l-am recomandat ca să
câștig timp în vederea unei repertorizări cât mai riguroase. El a fost
suficient ca să ajute organismul să-și revină singur la normal. Singura mea
jenă, față de mine, a fost că nici n-am mai apucat să mai fiu și homeopat nu
numai medic simplu. Dar a fost reconfortant, ca experiență. In altă anexă voi
menționa câteva asemenea produse bio-fitoterapice renumite pentru efectele
lor. O altă paletă, extrem de importantă, prin larga sferă de extindere pe
care o poate căpăta, realizabilă prin
colaborarea dintre homeopați și alopați, o constitue asocierea sau
alternarea celor două modalități
terapeutice ; aceasta în cazurile în care tratamentul alopatic,
deși toxic, este singurul indicat, uneori eroic, pentrucă poate salva
bolnavul de la moarte, cu toate sechelele pe care le poate lăsa. Se știe că
nu rareori un tratament chimioterapic prăbușește organismul bolnavului sau îl
deprimă profund ; aceeași problemă se pune și în cazul tratamentelor
iradiante sau sechelelor acestora și multor asemenea tratamente distructive.
În aceste cazuri, un tratament homeopatic corect, impus de simptomatologia
pacientului și înobilat de experiența practică a homeopatului, asociat cu
prudență și știință (multă știință !), aduce adesea revirimente confortabile
ale stării bolnavilor, reducând stresul și intensitatea suferințelor și
optimizând rezultatele terapeuticii homeopatice de bază. Capitolul e mare,
repertoriile homeopatice ne stau la dispoziție. Câteva lucrări prezentate la
conferința noastră stau mărturie. În acelaș cadru se înscrie palierea unor consecințe imprevizibile
legate de vaccinări sau chiar prevenirea acestora, fără a mai vorbi de
stările de după intervențiile chirurgicale sau de anxietatea sau panica de
care sunt cuprinși bolnavii înaintea acestor intervenții. Așadar,
combinarea judicioasă a remediilor homeopatice cu tratamentul alopatic este
una din soluțiile care poate determina reducerea treptată a dozelor și deci a toxicității, ca și
prevenirea multor urmări nefaste ale multor medicamente. Nu pot să uit
cazul unui distins pacient care mi-a cerut să-i vindec migrena căreia nu-i
găsise leacul și nicidecum hipertensiunea arterială, destul de severă, pentru
care își procurase suficiente medicamente ca să fie liniștit și nici litiaza
renală, care fiind mai gravă la rinichiul drept a și dus la nefrectomie, etc.
Era un Lycopodium clasic care, după câteva săptămâni de tratament,
simțindu-se foarte bine și eliberat de migrenă, m-a întrebat dacă tratamentul
administrat a putut duce și la scăderea tensiunii arteriale, observând că
între timp aceasta revenise aproape la normal. Fusese scutit, grație
homeopatiei de a mai înghiți, cum spunea, un pumn de analgezice care nici
nu-și mai făceau efectul, și deasemenea preparatele hipotensive. Nu i-am mai
spus, dar am regretat eu pentru el, că dacă ar fi venit să se trateze
homeopatic înainte de extirparea rinichiului, ar fi scăpat și de o operație
dificilă, mai ales că fost urmată și de o infecție gravă a căilor urinare,
care i-a prelungit suferințele luni de zile, fiind rezistentă la tratamentul
cu antibiotice. Și aceasta în timp ce, de câte ori, în fața ineficienței
antibioticelor, în unele stări febrile prelungite, am obținut rezultate
sigure cu preparate ca Echinacea, Pyrogenium sau cu Tymuline. Desigur, ultima paletă și cea mai eficientă, ducând chiar la
eliminarea iatrogeniilor este recurgerea, atunci când situația o permite, la substituirea
tratamentului inducător de iatrogenie prin cel homeopatic. Aici, pe lângă remediile devenite clasice, care răspund legii similitudinii, au început să se adune, ca remedii, chiar unele din acele substanțe medicamentoase cauzatoare de reacții adverse, în urma unor atente provinguri, dacă mai era nevoie (era nevoie !). Este cazul să facem câteva referiri la problematica hahnemanniană a
iatrogeniilor, la homeopatia pură, care este
strâns legată de problematica atât de complexă a abordului homeopatic în
bolile cronice. Organonul este plin și nesecabil de învățăminte. El este
ferm în a atrage atenția cu vehemență că, dintre toate cauzalitățile,
iatrogenia este cea mai dificilă de tratat, adesea incurabilă. E nevoie de
mult timp și răbdare pentru a obține rezultatele pe care forța vitală
maltratată le mai poate face reversibile. În paragraful 91, Hahnemann atrage atenția
că simptomele pe care le prezintă un individ, care urmează în general un
tratament medicamentos, nu exprimă imaginea pură, nealterată, a ceea ce
s-a întâmplat cu organismul respectiv și deci a semnelor și simptomelor
proprii acestuia. Ar putea fi utile simptomele constituționale ale
organismului respectiv, așa cum apăreau ele înainte de începerea tratamentului inductor de iatrogenii. El
spune că, într-o afecțiune cronică, în care pacientul a luat îndelung mai
multe medicamente, este de preferat să-și amâne tratamentul, să-l întrerupă
pentru un timp, dacă acest lucru este posibil, pentru ca simptomatologia să
revină la modelul ei natural. În acest timp este mai recomandabil, dacă nu se
poate altfel, să dăm bolnavului un placebo sau ceva de natură nemedicinală. In cazul în care este vorba de crize medicamentoase severe, cu
evoluție rapidă, a căror gravitate nu permite nici o întârziere, medicul
homeopat nu poate să-și permită amânarea tratamentului său. Atunci el va
trebui să se mulțumească cu observarea stării morbide respective, indiferent
cât de modificată ar fi aceasta de medicamentele luate. Și, în cazul în care
nu va putea stabili ce simptome a avut înainte, și deci ne având cum să știe
care este imaginea completă a stării sale actuale, pentru că, in fapt, peste
boala originală s-a suprapus deja boala medicinală, mult mai gravă și
capabilă să împingă în umbră simptomatologia suferințelor anterioare, el
ar putea recurge la un remediu homeopat adecvat datelor culese,
astfel încât pacientul să nu fie răpus de medicamentele nocive pe care le-a
înghițit (par.92). O astfel de atitudine devine fortuită, bunăoară, în cazul
efectelor secundare, violente, ale unor imunizări, în cazuri de
supra-medicație, de reacții alergice fulminante, etc. dar și în cazul
iatrogeniilor cronice care oferă tablouri clinice extrem de sofisticate, care
uneori nu mai seamănă cu niciuna din patogeneziile cunoscute. Undeva, în lucrările sale, referindu-se la aceste situații, Hahnemann arată că a tratat multe cazuri de psoră activă, sicoză și lueză, care fuseseră supresate în modul cel mai grosolan de tratamentele vremii. El spune că, frecvent supresia erupției primare a miasmei venerice, de exemplu, activează miasma psorică latentă, motiv pentru care, în mod curent, tratamentul trebuie să înceapă cu un remediu psoric și numai după aceea să se continue cu un tratament antisicotic, sau după caz, cu cel anti-luezic, dacă e necesar. Totodată adaogă că, alături de iatrogenii, supresiile miasmatice și firește bolile cronice complexe, sunt cel mai greu de tratat. Cu alte cuvinte abordarea terapeutică trebuie să respecte principiul straturilor miasmatice, fapt ce cere, dincolo de o cunoaștere aprofundată a homeopatiei, o adevărată măiestrie profesională. Foarte adesea iatrogeniile stau mână în mână sau sunt urmări ale
procesului de supresie, un fel de supresie dusă până aproape de limitele
absolutului. De aceea demersul hahnemannian în tratamentul bolilor cronice
trece curent pe făgașul supresiilor de tot felul și aceasta ne obligă să
aprofundăm problema strategiilor homeopatice la acest capitol. Este necesar să facem acest
lucru pentrucă practica incorectă a homeopatiei, respectiv aplicarea
tratamentului cu remedii diluate și dinamizate, poate duce tot la un fel
de iatrogenii, vecine adesea cu
incurabilitatea. Acestea pot fi evitate numai practicând adevărata
homeopatie, homeopatia vera, respectiv acea homeopatie care plecând de la
legea similitudinii și individualizării este capabilă să realizeze vindecarea
și să evite supresia sau palierea simptomelor. Este o cale anevoioasă, adesea
cu multe meandre, ca și boala insăși, dar nu există o altă cale. În literatura de specialitate există deja o experiență clinică extrem
de bogată legată de atitudinea homeopată față de iatrogenii și supresii
medicamentoase. Mă voi referi la câteva dintre aceste modalități tactice
impuse de tipul și varietatea tablourilor impuse de practică : v
Prima și cea mai superbă cale de vindecare este găsirea remediului
de fond, remediul constituțional, respectiv a remediului simillimum
dacă poate fi găsit (par.70). Prin remediu constituțional Hahnemann înțelegea
acel remediu care corespunde total individului respectiv, constituției fizice
și psihologice, stării sensibilității sale constituționale. În acest scop,
pacientul, cum am mai spus, trebuie să întrerupă tratamentul nociv iar
efectele acestuia să permită organismului revenirea la starea lui
constituțională, cea care corespunde bolii naturale și oferă o evaluare
sigură, homeopatică, a simptomatologiei. Nu insistăm, asta ține de baza
pregătirii noastre iar Organon-ul ne oferă din plin date precise în
aforismele 5,6,7. v
Urmează detectarea remediului de criză, sau a remediului acut
intercurent ; și la acesta ne-am referit când am tratat conținutul
paragrafului 91. Fiind vorba de tablouri grave, cu evoluție rapidă, uneori
fulminantă, vom găsi un amalgam de simptome iatrogene și naturale, primele
mascând izbitor pe celelalte. Remediul ce va fi ales în baza a ceea ce numim
totalitatea simptomelor va acționa atât asupra simptomelor iatrogene cât și
a celor constituționale ; de regulă, după primele ameliorări, vor apare o
parte din simptomele mascate la începutul tratamentului, impunând corectarea
traiectoriei inițiale a tratamentului și recurgerea la remediul sau remediile
de continuitate ; v
Remediul antimiasmatic ; recurgem la acesta
deoarece în afecțiunile cronice, afectarea organismului este complexă, ca
urmare, pe de o parte a supresiilor medicamentoase, și pe de altă parte a
miasmei sau miasmelor naturale ; aici este vorba de acea măiestrie la care
ne-am referit mai înainte ; este poate cea mai valoroasă parte a homeopatiei,
grație lui Hahnemann și a aprofundării fenomenului cronicității în medicină,
nu numai în homeopatie. v
Remediul geniului de grup apare în mod
pregnant și dă rezultate deosebite în tulburările care apar dintr-o cauză
comună, de valoare etiologică clară, și respectiv în cazul simptomelor
similare dominante ale unui grup de indivizi. Ca urmare a detectării unei
imagini simptomatice comune care reprezintă imaginea corectă a bolii este
firesc ca și remediile să facă parte din același fond comun. Este cazul
efectelor unor toxice din exterior, de efectele secundare ale unor medicamente,
ale unor vaccinări, etc. care ne trimit le remediile specifice acestora. v
în sfârșit sunt situații când supresiile și afectările iatrogene pot
reprima simptomele naturale mai vechi suprapunând propria lor fațetă
simptomatică, într-un mod mai mult sau mai puțin estompat, așa cum arată
Hahnemann în paragraful 38 : ..boala inițială fiind mai slabă va bate în
retragere și va fi suspendată temporar prin adăogarea bolii mai
puternice.... Uneori această fațetă simptomatică indusă de agentul
intercurent (medicament, vaccin, agent microbian, o anume substanță chimică,
etc.) este limitată la câteva simptome comune cu cele vechi astfel încât, cu
trecerea timpului pacientul nu spune decât că din momentul x nu s-a mai
simțit bine niciodată. În aceste cazuri ar fi utilă detectarea separată a
celor două tablouri, respectiv a simptomelor vechi pe de o parte și a
simptomelor iatrogene, pe de altă parte. De multe ori însă intervenția
factorului intercurent a putut avea loc în momente peste care s-a așternut
uitarea, de ex. în copilărie (vaccinări, supresii, intoxicații). Apare, de
aceea, deosebit de dificilă cantonarea faptelor și deci și elementele de
decizie ale medicului homeopat. El ar trebui să apeleze la un remediu
similar agentului intercurent (nu identic), preparat prin diluare și
dinamizare, ca și când ar fi vorba de un adevărat nozod iatrogen, care să
ridice blocajele induse odinioară, cele pe care organismul n-a reușit să le
înlăture în mod spontan. Numai după aceea, în funcție de simptomele restante
sau readuse la lumină, ale bolii vechi, naturale, se va putea interveni
salvator prin simillimum. Hering a oferit în 1836 un exemplu ilustrativ de
utilizare corectă a nozodelor intercurente, într-un caz de sifilis supresat,
care nu răspundea la niciun remediu antiluetic, ca de ex. Mercurius. Folosind
însă Luesinum, preparat de la pacientul în cauză, ca remediu intercurent,
acesta a readus la suprafață erupția cutanată și șancrul, care apoi au putut
fi vindecate efectiv tot cu Mercurius, urmat de Lachesis. Deci, în aceste
cazuri greu de diagnosticat, fără eliminarea cauzală a straturilor
patologice, urmate de tratamentul constituțional, nu este posibilă
vindecarea. Cam încâlcite sunt de multe ori căile Domnului, în drumul spre vindecarea bolilor, dar practicarea unei homeopatii corecte duce la izbândă, e drept, grea... dar sigură și minunată. Am pledat deci, ca atitudine medicală
în iatrogenii, pe următoarele idei: v
eliminarea, evitarea sau
reducerea medicamentelor inductoare de iatrogenii ; v
recurgerea, în compensație,
la mijloace mai aproape de natura vindecătoare, acolo unde există soluții ; v
atenuarea efectelor
medicației invazive, ce nu poate fi inlocuită cu altă terapeutică mai blândă,
prin asociere sau alternare cu homeopatia sau cu alte modalități terapeutice
compatibile ce pot optimiza rezultatele tratamentului de bază ; v
prevenirea sau tratarea
urmărilor efectelor substanțelor iatrogene și supresive, prin homeopatie. v
acordarea priorității
tratamentului homeopatic în bolile cronice și iatrogenii inveterate, în care
tratamentul alopatic se dovedește ineficient sau agravant. In anexă, sunt prezentate: o sumară materie medicală iatrogenică și
un mic repertoar, ambele în curs de perfectare. * * * ANEXA nr.1 MINI-MATERIE MEDICALĂ
cuprinzând
unele remedii adresate efectelor iatrogene ARNICA: Indicată
înainte și după intervenții chirurgicale invazive, cu rol hemostatic și
reparator, prevenind șocul traumatic sau toxico-septic al unor infecții
potențiale precum și traumele psihice post traumatice. ACONITUM: Indicat în frică, anxietate sau crize de
panică, înainte și după intervenții medico-chirurgicale, în apariția bruscă a
unor stări acute febrile, cu frică de moarte, agitație intensă și sete de
apă. AVENA SATIVA: Indicată în stările de buimăceală după
morfină, eroină și alte opiacee, după anestezie și hipnotice, fiind și un
tonic al debilității nervoase după astenii și boli istovitoare. BELLIS-PERENNIS: În special indicat după operații, fiind
primul dintre remediile indicate în traumatismele țesuturilor profunde, după
intervenții mari, cu tropism special pentru traumatismele organelor pelviene;
de asemenea, în durerile abdominale și în lezarea fibrelor nervoase,
exteriorizate prin dureri intense și intoleranță față de băile reci. O
combinație fericită în toate aceste cazuri poate fi realizată administrând
Arnica înainte de operație și Bellis perennis după operație. CALENDULA: Excelent cicatrizant al plăgilor și
țesuturilor lezate, cu efect preventiv al infecțiilor posibile. Împreună cu
Arnica și Bellis perennis formează trio-ul convalescenței după intervenții
chirurgicale. CHINA: Remediu prompt în restabilirea echilibrelor
biochimice după pierderi masive de lichide organice de valoare vitală
(hemoragii, deshidratări, vomismente, diarei, etc.) inclusiv în drame
hemoragice în timpul gravidității. HYPERICUM: Indicat în intervențiile stomatologice și în
general în traumatisme ale nervilor, în durerile de după unele infecții sau
înțepături ale fibrelor nervoase, iradiate în susul nervului, precum și în
efectele adverse acute locale în imunizări. IPECA: În persistența
indelungată a grețurilor și vărsăturilor, în special după tratamente cu
iradiații ionizante, limba fiind curată. LEDUM: În durerile acute în caz de înțepături de
injecții sau insecte și în tăieturi punctiforme, cu senzație de amorțeală
rece, frecvente după imunizările în masă. NUX VOMICA: Este remediul exceselor de tot felul:
medicamente, stimulante, tonice, narcotice, etc. ce induc iritabilitate
marcată și furie, inclusiv constipație. OPIUM: În distensiile
paralitice abdominale cu dificultăți în restabilirea tranzitului intestinal,
post-anestezice. PHOSPHORUS: În urmări ale
anesteziei precum și în sângerările excesive după extracții dentare sau alte
intervenții sângerânde. STAPHYSAGRIA: În durerile
consecutive inciziilor chirurgicale, în special în zona organelor
genito- urinare și în urma cateterizărilor. THUYA: Excelent în
combaterea reacțiilor adverse după imunizări, vaccinări, sero-reacții. * * * ANEXA nr.2
MINI-REPERTORIU AL
IATROGENIILOR
ABUZ de: -Digitalice: chin., dig., nit-ac. -Droguri: ars., AVEN., hydr., Ip., NUX-V., Puls.,
Sulph. -Purgative: aloe., hydr., Nux-v., op., sulph. -Plante aromatice camph., NUX-V. AGRAVĂRI după antibiotice: apis., ars.,
chin., lyc., nat-p., Nit-ac., thuj. COMPLICAȚII post-chirurgicale: acet-ac., Acon.,
ARN., BELL-P., CALEN., Carb-v.,Chin., Chlf., Op., Phos., Piloc., STAPH., Stront-c. -Aderențe: calc-f., calen.,
sil. -Hemoragie: arn., calen.,
Phos. -Cancer: Coca -Colici dupa
litotomie sau ovarotomie: Staph. -Fistule: berb., calc.,
calc-f., calen., caust., graph., sil., sulph.,thuj. -Colecistectomie: CHIN., lyc. -Hernie (dureri): Hyper. -Inflamații: =RO
style='font-size:10.0pt;mso-bidi-font-size:12.0pt;mso-ansi-language:
RO'>acon., Anthr., arn., ars., Bell., bell-p., calc-s.,CALEN., Hep.,
hyper., Pyrog., rhus-t., Sil., Staph. -Paralizia
intestinelor după laparotomie: Op. -Articulații: bry., calen.,
hyper. -Mastectomie: calen., bell-p.,
x-ray -Orificii,traiecte: calen., coloc.,
staph. -Chirurgia
plăgilor: CALEN., Staph. -Traumatism
dentar: HYPER. -Întinderi
tisulare: staph. INTERVENȚII stomatologice: -Extracții,sângerări: arn., calen.,
ferr-p., Phos. -Odontalgii dupa : Hyper., staph. -Obturații, dureri
după: ARN., hyper.,
merc., Merc-i-f., NUX-V., sep. -Nervul ar fi
descoperit, ca și când: Cham., Coff.,
Hyper. -Nevralgii
dentare: BELL., Kalm.,
CHAM., COFF., Coloc., hyper.,MAG-P., Nux-m., Sil. PREVENTIV, în imunizări: Hyper., Led.,
puls., sil., sulph., Thuj., vario. REACȚII ADVERSE după: -Chimioterapice: ars., CADM-S.,
chin., Ip., nux-v. -Imunizări
(acute): acon., apis.,
arn., bell., calen., cic., hep., HYPER.,LED., pyrog., Thuj. -Iradieri: ars., CADM-S.,
calc-f., chin., fl-ac., Ip., nux-v.,phos., rad-br., SOL., x-ray. REACȚII DUPĂ REMEDII
homeopatice: -Reacții violente
fără vindecare: ars., CARC., cupr., med.,
MERC., Ph-ac.,phos., teucr. -Hipersensibilitate
la remedii: acon., arn., asar.,
carc., cham., chin., coff., cupr., ign., lyc., MED., MERC., nit-ac., NUX-V.,
PHOS., PULS., Sep., Sil.,SULPH., teucr., Valer. -Potențe înalte,
la: ars-i., Ars.,
caust., hep., lyc., Med., Merc., NIT-AC., nux-v., PHOS., Zinc. SENSIBILTATE la plăgi, cu
febră: Acon. URMĂRI ale anesteziei: Acet-ac., am-c.,
Carb-v., Chlf., hep., ph-ac., PHOS. * *
* ANEXA
nr.3 PREPARATE
GEMOTERAPICE DE DRENAJ
(selecție din lucrarea Max Tétau: Matière médicale homéopathique clinique et associations biotherapiques tome I, Maloine s.a. éditeur) DIN PUNCT DE VEDERE GENERAL: Betula pubescens, macerat gliceric
de muguri: dil. 1D: Este un tonic general care stimulează mecanismele de apărare ale
organismului, combătând astenia fizică și psihică. Quercus pedunculata, macerat
gliceric de muguri: dil. 1D: Are o acțiune vecină și complementară preparatului precedent. APARATUL PULMONAR: Carpinus betulus, macerat gliceric
de muguri: dil. 1D: Acționează la nivelul rino-faringelui și traheii, asigurând
cicatrizarea mucoaselor lezate și liza spasmelor. Indicat în rino-faringitele
spasmodice și cronice, în traheite și traheo-bronșite, fiind și anti-tusisiv. Corylus avellana, macerat gliceric
de muguri: dil. 1D: Este mai întâi un anti-scleros care restaurează elasticitatea
țesutului pulmonar. Indicat în emfizem și în scleroză pulmonară. Rosa canina, macerat gliceric
de muguri: dil. 1D: Se prescrie împreună cu Ribes nigrum, macerat gliceric, dil. 1D,
zilnic câte 50 picături din fiecare, fiind eficace în special în
rinofaringitele din perioada copilăriei. Viburnum lantana, macerat gliceric
de muguri: dil. 1D: Exercită o acțiune sedativă asupra sistemului neuro-vegetativ
pulmonar și inhibă spasmul bronșiilor. Indicat în astmul de etiologie diversă
și în dispneea astmatică. APARATUL CARDIO-VASCULAR: Tulburări ale circulației arteriale: Olea Europea, macerat gliceric
de muguri: dil. 1D: Are acțiune hipotensivă și antiscleroasă arterială. Normalizează
nivelul colesterolului sanghin. Indicat în arterioscleroză și în
hipertensiunea arterială. Prunus amygdalus, macerat gliceric
de muguri: dil. 1D: Este un complementar al precedentului (Olea Europea) căruia îi
accentuează acțiunea hipotensivă și anti-scleroasă. Prezintă aceleași
indicații. Syringa vulgaris, macerat gliceric
de muguri: dil. 1D: Acționează în mod special asupra arterelor coronare ale cordului.
Este un antispasmodic care asigură o mai bună nutriție a miocardului, fiind indicat
în angina pectorală și în sindromele coronare. Populus nigrum, macerat gliceric
de muguri: dil. 1D: Acționează asupra sistemului arterial al gambelor lizând spasmele. El
favorizează stabilirea unei circulații colaterale compensatoare și combate
tulburările trofice asociate. Cercis siliquastrum, macerat gliceric
de muguri: dil. 1D: Acționează bine la subiectul a cărui circulație arterială este
perturbată. Are o indicație precisă: arterita juvenilă. Tulburări ale circulației venoase: Sorbus domestica, macerat gliceric
de muguri: dil. 1D: Mare regulator al circulației sistemului venos ale cărui fenomene
congestive le combate. Tonifică peretele venos. Remediu mai degrabă femenin,
indicat în tulburările circulatorii ale menopauzei, în hipertensiune venoasă,
în sechelele flebitelor, în cazurile de varice și teren varicos sau de
picioare grele. Castanea vesca, macerat gliceric
de muguri: dil. 1D: Acționează îndeosebi asupra circulației limfatice. Reprezintă un
drenor al sistemului limfatic la nivelul membrelor inferioare. Este indicat
să fie asociat cu Sorbus, în tratamentul tulburărilor circulatorii venoase
ale membrelor inferioare. Aesculus hippocastanum, macerat gliceric
de muguri: dil. 1D: Indicat în caz de hemoroizi. Tulburări ale hemostazei sanghine: Trei preparate
gemoterapice acționează, diminuând coagulabilitatea sângelui: Cornus sanguinea, macerat gliceric
de muguri: dil. 1D: Indicat atunci când testul de rezistență la heparină este crescut. Prunus amygdalus, macerat gliceric
din stratul intern al rădăcinii: dil. 1D: Indicat atunci când există o creștere a limitei de protrombină. Citrus limonum, macerat gliceric
din stratul intern al tijei: dil. 1D: Indicat în depășirea limitelor fibrinogenului sanghin. Tulburări cardiace: Crataegus oxyacantha, macerat gliceric
de muguri: dil. 1D: Excelent reglator al bătăilor cardiace pe care le încetinește.
Tonifică miocardul. Exercită o acțiune sedativă asupra tuturor algiilor
precordiale. Indicat în insuficiența cardiacă și în simptomele asociate, în
stările aritmice și în durerile precordiale. Tulburări ale formulei sanghine: Tamaris gallica, macerat gliceric
de muguri: dil. 1D: Acționează asupra seriei roșii, stimulând formarea hematiilor, în
anemii normocrome. Vitis vinifera radicelles, macerat
gliceric: dil. 1D: Regularizează linia albă. APARATUL
DIGESTIV: Ficat: Secale cereale radicelles, macerat
gliceric: dil. 1D: Stimulează direct celula hepatică. Indicat în icterele infecțioase și
în sechelele post-icterice. Rosmarinus officinalis, macerat gliceric
de muguri: dil. 1D: Are o acțiune mai net orientată către vezicula biliară, fiind un
excelent antispasmodic care reglează motricitatea veziculară. Indicat în mica
insuficiență hepatică și dischinezii biliare. Juniperus communis, macerat gliceric
de muguri tineri: dil. 1D: Actionează în insuficiența hepatică accentuată, cu teste de laborator
mult perturbate. Indicat în formele evolutive cu ficat foarte afectat, în
stadiul de decompensare, ictere, ciroze diverse, etc. Stomac: Ficus carica,
macerat gliceric de muguri: dil. 1D: Normalizează secreția de suc gastric și exercită o acțiune
cicatrizantă asupra mucoasei. Indicat în ulcerele gastrice și gastrite. Intestin: Vaccinum vitis idaea, macerat gliceric
de muguri: dil. 1D: Trebuie prescris de fiecare dată când tranzitul intestinal este
perturbat, deopotrivă în sensul hiper, pentru sindroamele diareice, cât și
hipo, în constipație, după ce a fost eliminată, evident, orice etiologie
organică posibilă a acestor tulburări. APARATUL NERVOS: Alnus glutinosa, macerat gliceric
de muguri: dil. 1D: Ameliorează circulația cerebrală și tonifică pereții arteriali.
Indicat în sechelele hemoragiilor cerebrale și în ramolismentul cerebral. Tilia, macerat gliceric
de muguri: dil. 1D: Bun sedativ, lipsit de orice toxicitate, indicat în
hiperexcitabilitate nervoasă de origină diversă, insomnie. APARATUL OSTEO-ARTICULAR: Artroze: Sunt indicate trei preparate
gemoterapice, luate zilnic, în mod simultan, câte 50 pînă la 75 picături: Pinus montana, macerat gliceric
de muguri: dil. 1D: Indicat în reumatismele cronice neinflamatorii, oricare ar fi
localizarea lor: artroză vertebrală, gonartroză, coxartroză, etc. Ribes nigrum, macerat gliceric
de muguri: dil. 1D: Remarcabil simili-cortizon, lipsit de orice risc iatrogen. Vitis vinifera, macerat gliceric
de muguri: dil. 1D: Indicat în reumatismul deformant foarte dureros și în artrozele
micilor articulații. Gută: Fraxinus excelsior, macerat gliceric
de muguri: dil. 1D: Indicat în guta cronică sau cu manifestări acute. Decalcificare: Abies pectinata, macerat gliceric
de muguri: dil. 1D: Favorizează fixarea calciului în oase. Indicat îndeosebi la copii în
decalcificări, rahitism, carii dentare, hipertrofii ganglionare. APARATUL
GENITO-URINAR: Sequoia gigantea, macerat gliceric
de muguri: dil. 1D: Excelent anti-senescent al persoanelor vârstnice. El acționează în
mod remarcabil pe plan geriatric și provoacă la bătrâni o senzație de euforie
și o revenire a forțelor, la fel de bine atât pe plan fizic cât și psihic.
Acțiunea sa se exercită în mod special la nivelul prostatei. Ca atare, este
indicat în hipertrofie și adenomul de prostată și în tulburările trofice și
psihice ale senescenței. Rubus idaea, macerat gliceric
de muguri: dil. 1D: Exercită o acțiune de frânare asupra lobului anterior al hipofizei și
reglează secreția ovariană. Indicat în sindroamele hiperfoliculinice și în
dismenorei. PIELE: Ulmus campestris, macerat gliceric
de muguri: dil. 1D: Indicat în eczema umedă. Cedrus Libani, macerat gliceric
de muguri: dil. 1D: Indicat în eczema uscată. IN
MATERIE DE ALERGIE: Ribes nigrum, macerat gliceric
de muguri: dil. 1D: Acțiunea sa se exercită la nivelul cortico-suprarenalei, stimulând
secreția de hormoni anti.inflamatori. Are o netă acțiune anti-alergică. Este
indicat în toate stările inflamatorii în care viteza de sedimentare a
hematiilor este foarte accelerată, și în stările alergice, oricare ar fi
aspectul lor clinic: rinite, bronșite, astm, gastrite, migrene, urticarie,
edem Quincke, reumatism alergic. De reținut: Recomandat și condus cu suplețe, după regulile
impuse de experiențele clinice, drenajul prin macerate de muguri proaspeți dă
rezultate bune. Posologia cea mai
curentă a tuturor acestor preparate gemoterapice este de 50 la 100 picături
pe zi, din cel prescris, toate în
diluția 1D. Se ia în puțină apă, înainte de masă, fie singur, fie 2-3 sau mai
multe, amestecate extemporaneu, într-un pahar. Aceste doze, firește, trebuie
ajustate în funcție de reacțiile individuale ale fiecărui bolnav, medicul
putând să le reducă sau să le crească, după caz. * *
* Nota
------ Formă expusă în plenul Conferinței Naționale |
|
|